România s-a clasat pe un rușinos loc 18 la Eurovision și nu a dat niciun vot Republicii Moldova, ba mai mult, juriul României a fost descalificat, sub acuzații de fraudă. Așa cum ne stă bine, ne-am făcut din nou de râs! Dar, oare, eșecul României e un motiv de rușine sau unul de mândrie? Personal, admit, nu agreez Eurovisionul! Toate concursurile se bazează pe show, nu pe valori! Un concurs nu decide valoarea unui artist sau a unei țări, să ieșim din logica asta! E vorba de spectacol și atât!
Isteria cauzată în acest an de Eurovision ne arată încă o dată capacitatea penibilă a românului de a se isteriza din lucruri mici, dar de a se complace în situații grave. Nu vreau să o lungesc, dar, pe scurt, avem mai mulți români isterizați de Eurovision și de piesa cu care am concurat decât de scumpirea benzinei sau de explozia prețurilor, lucru care ne arată că sistemul nostru de valori pe pe nicăieri. În 2022, nu am depășit stadiul psihic de după comunism, când aveam DVD player în casă, dar mergeam la WC în curte.
Dincolo de asta, pentru unii e clar că votul de la Eurovision a avut o tentă clară, de a da Ucrainei un nou suflu în lupta cu Rusia. A fost o victorie simbolică, însă s-a bazat ea pe valoare? Eu cred cu tărie că arta e ceva subiectiv și că nimeni nu poate spune care a fost cel mai bun artist. Eurovisionul a fost câștigat de artiștii care au stârnit cea mai mare emoție! Problema mea nu e câștigătorul, problema mea e că eu una nu m-am simțit reprezentată de piesa României. Dacă e piesa țării mele, eu nu o simt așa! Ba chiar am stat și m-am gândit ce piese memorabile a avut România în ultimii ani și tot ce am reușit să îmi amintesc au fost Let me try - Luminița Anghel și Sistem și Tornero - Mihai Trăistariu. Poate că România se putea opri aici cu participarea la Eurovision! Pentru că valoarea unei piese e dată de rezistența ei în timp, nu de un premiu.
PS Am reascultat piesele amintite mai sus și m-a cuprins același gând: Ce voci! Ce talente!
Comentează