Crăciunul, sărbătoarea care marcheaza nașterea lui Iisus Hristos, celebrat in fiecare an pe 25 decembrie, exista din secolul al III-lea, in timp ce Moș Crăciun, bătrânul bonom si bărbos, a apărut in secolul al XIX-lea, în Statele Unite, ca urmas indepartat al sfântului Nicolae, care, cu o mai veche atestare istorica, are în jurul sau o legenda ce depașeste cu mult ceea ce istoricii stiu cu certitudine despre el, scrie ziare.com.
Sarbatoarea nasterii lui Iisus Hristos exista din secolul al III-lea in lumea crestina. In realitate, primele sarbatori de Craciun se derulau nu numai pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, intr-o perioada care incepea din luna noiembrie si dura pana in ianuarie.
Alegerea acestei perioade a tinut de o strategie a Bisericii, ce a permis disparitia vechilor obiceiuri si traditii pagane, care au fost inlocuite cu una dintre cele mai importante sarbatori ale crestinatatii: nasterea Domnului.
Citeste si Românii alocă un buget mai mare sărbătorilor de iarnă: La ce sumă ajung cheltuielile pentru Crăciun
Saturnaliile romane
Cu mult inainte de nasterea lui Hristos, romanii celebrau Saturnaliile din 17 pana pe 24 decembrie. Saturnaliile erau sarbatori care celebrau zeul Saturn, echivalentul roman al zeului grec Kronos.
Inlantuit de Zeus pentru ca si-a devorat copiii, Kronos, eliberat, s-a refugiat in Italia, unde a adus prosperitate - "Epoca de aur". Pentru toti romanii, el a devenit Saturn, zeul semanaturilor si al agriculturii.
Saturnaliile au devenit sarbatoarea libertatii redescoperite de catre toti. In timpul Saturnaliilor, clivajele sociale dispareau, iar rolurile puteau fi inversate. Sclavii luau locul stapanilor pe care ii serveau.
O amnistie judicara era declarata pe toata durata sarbatorii, fapt ce dadea nastere unor excese de tot felul. Casele erau decorate cu frunze si ramuri, in onoarea zeului agriculturii.
Biserica a combatut insa aceste sarbatori si a sfarsit prin a le interzice la sfarsitul secolului al IV-lea. Epifania din zilele noastre este "mostenitoarea" stravechilor Saturnalii.
Mithra, zeul luminii
Mithra este o divinitate de origine iraniana, fiind zeul luminii si al adevarului. Soldatii romani convertiti la cultul lui Mithra l-au raspandit in intregul Imperiu Roman.
In 25 decembrie, care era si noaptea cea mai lunga din an, un taur era sacrificat in onoarea lui Mithra, iar acea sarbatoare purta numele "Sol Invictus" ("Soare neinvins") . Timp de mai multe secole, cultul lui Mithra a opus o rezistenta puternica crestinismului in intreaga Europa, din Marea Britanie si pana la gurile Dunarii.
Jul
Sarbatorile inchinate lui Jul reprezinta o foarte veche traditie a popoarelor nordice. Acele sarbatori se derulau in jurul solstitiului de iarna si erau insotite de sacrificii umane si mari petreceri bahice.
Ele isi au originile in traditiile si mitologia germanica si au dat nastere urmatorilor zei: Odin (zeul mortii), Thor (zeul tunetului), Idun (pazitorul merelor tineretii).
Traditia sarbatorii lui Jul a inspirat aparitia lui Mos Nicolae, iar Jul-piticul sta la baza aparitiei lui Mos Craciun.
Alegerea datei de 25 decembrie
Sarbatoarea Craciunului nu exista la inceputul crestinismului.
Evangheliile nu mentionau data nasterii lui Iisus Hristos, iar Biserica a trebuit sa aleaga o data.
La inceput, nu toate bisericile crestine aveau aceeasi data pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, pana cand data de 25 decembrie a fost aleasa in anul 354 e.n. de Biserica din Occident. Biserica din Orient a pastrat data de 6 ianuarie.
Origini diverse pentru cuvantul "Craciun"
Originile cuvantului "Craciun" sunt diverse, controversate si, adeseori, se intrepatrund. Origini latine ale sale se regasesc in Italia, Portugalia, Spania, unde "Craciun" se spune "Natale" (Italia), "Natal" (Portugalia) si "Natividad" (Spania).
Pentru alti istorici, originile cuvantului "Craciun" vin de la vechii gali din Franta, deoarece "Craciun" ("Noel" in franceza) ar proveni din doua cuvinte ale galilor - "noio" ("nou") si "hel" ("soare") . Aceasta origine face referire la caracterul profan al sarbatorii si, in special, la celebrarea solstitiului de iarna de catre vechii gali.
Intrucat marile sarbatori religioase crestine si sarbatorile pagane se suprapun si se intrepatrund, este dificila descoperirea originilor exacte ale cuvantului "Craciun".
In limba romana, la fel ca in multe alte limbi regionale europene, originea latina a continuat sa existe pana in zilele noastre pentru a desemna sarbatoarea Craciunului - "creatio, - onis" insemnand "nastere".
In engleza se spune "Christmas" ("Mesa de Craciun"), in germana "Weichnachten" ("Noptile sfinte"), in olandeza "Kerstmis", iar in greaca "Chrisstouyenna".
Bradul - simbolul Craciunului
Pentru sarbatorirea lui Jul, popoarele nordice plantau un brad in fata caselor lor. In secolul al XVIII-lea, pomul de Craciun si-a facut intrarea si in biserici.
Inainte ca traditia pomului de Craciun sa se raspandeasca in Germania, exista deja un obicei foarte vechi, ce consta in decorarea ferestrelor, geamurilor, portilor si tavanelor cu ramuri de iedera.
In Franta, prima datare oficiala a pomului de Craciun a fost gasita in provincia Alsacia. In 1521, un edil municipal i-a autorizat pe paznicii forestieri sa ii lase pe localnici sa taie brazi de mici dimensiuni pentru a celebra Craciunul.
Primele descrieri ale bradului de Craciun dateaza oficial din 1605. Este vorba de descrierile unor brazi de Craciun din orasul Strasbourg. In acea epoca, bradul era decorat cu tradafiri din hartie, figurine din hartie colorata, mere rosii si diverse dulciuri.
Traditia bradului de Craciun a fost introdusa pe scara larga in Franta de printesa Helene de Mecklembourg, care a adus-o la Paris in 1837, dupa casatoria ei cu ducele de Orleans.
In 1841, printul Albert (originar din Germania), sotul reginei Victoria a Marii Britanii, a ridicat un brad de Craciun in fata castelului Windsor din Anglia si a instaurat astfel ceremonia decorarii pomului de Craciun.
Cu ajutorul colonistilor, bradul de Craciun a ajuns si in Statele Unite ale Americii la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Traditia a fost instaurata si la Casa Alba, in 1840.
In Canada, bradul de Craciun a fost impodobit prima data in interiorul bisericilor, inainte de a ajunge in casele tuturor localnicilor.
Bradul de Craciun a ajuns si in Rusia in 1852, iar primul brad de Craciun a fost plantat si iluminat in Sankt Petersburg.
Originile pagane si religioase ale bradului de Craciun
Bradul de Craciun este unul dintre cele mai raspandite simboluri ale sarbatorii Craciunului. Spre deosebire de traditionala iesle, el nu este recunoscut ca un simbol specific catolic, ci s-a raspandit si in tarile crestine protestante si in cele ortodoxe.
Pe 24 decembrie, seara, bradul se regaseste in toate casele crestinilor din lumea intreaga.
Originile bradului de Craciun se pierd in negura vremurilor si combina elemente pagane, protestante si catolice. Inainte de nasterea lui Iisus, romanii isi impodobeau casele cu frunze si crengute de laur, iedera si brad, cu ocazia sarbatorii Saturnaliilor.
De altfel, cultul "arborelui sacru" exista in mai multe culturi si traditii din lumea intreaga.
Mos Craciun - un batran bonom, burtos si barbos
Nu este cunoscuta originea lui Mos Craciun. A aparut misterios in secolul al XIX-lea. Sfantul Nicolae, debarasat de mitra, de bastonul si de magarul lui, apare in 1822 intr-un poem pe care un teolog american l-a scris pentru copiii lui: "Vizita sfantului Nicolae, in Ajunul Craciunului".
In 1863, acel poem a fost ilustrat. Sfantul Nicolae a luat de atunci trasaturile unui bonom zambitor, bucalat, burtos si barbos, pe care il cunostem in zilele noastre, imbracat cu o pelerina si o palarie rosie si zburand prin aer in fruntea unei sanii trase de reni.
Astfel s-a nascut Mos Craciun si i-a fost harazita o cariera indelungata, aparand pe carti postale, in vitrine si in marile magazine, iar uneori pe cosurile caselor. Dar si in visele copiilor, care ezita sa renunte la legenda si sa devina adulti, pentru ca vor sa creada inca un an in povestea mosului aducator de cadouri.
Comentează