DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Istoricul Marius Oprea, despre cercetarea lui Teodor Meleșcanu: 'O persoană publică, oricât ar încerca, nu poate ascunde trecutul la nesfârșit'

Inquam Photos/ Octav Ganea
Teodor Melescanu

Istoricul Marius Oprea spune, într-un comentariu pentru MEDIAFAX, după ce IICCMER a demarat o cercetare în privința lui Teodor Meleșcanu, că o persoană publică nu își poate ascunde trecutul la nesfârșit, subliniind că fapta imputată nu s-ar putea concretiza în sesizare penală.

Redăm integral comentariul istoricului Marius Oprea pentru MEDIAFAX:

IICCMER s-a sesizat pe o informație veche de cinci ani

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc s-a autosesizat în legătură cu afirmațiile lui Teodor Meleșcanu, făcute la Viena, unde se afla în zilele izbucnirii revoluției la Timișoara. Ancheta lui Marius Oprea, fost angajat al IICCMER, face lumină însă în tot ”dosarul Meleșcanu”.

Doru Braia a denunțat din 2015 minicunile lui Meleșcanu

Sesizarea IICCMER cu privire la Teodor Meleșcanu în calitatea sa de fost diplomat comunist privește un singur aspect: acela al afirmațiilor pe care el le-a făcut ca reprezentant al delegației române la Reuniunea CSCE de la Viena, din 19-20 decembrie. ”Libertatea” a publicat în 9 ianuarie a.c. circulare diplomatice cu privire la modul în care să mintă diplomații români peste hotare în legătură cu evenimentele de la Timișoara.

Citește și: Decizie de ULTIMĂ ORĂ în Camera Deputaților: ABROGAREA pensiilor speciale, în 28 ianuarie

Modul concret în care Meleșcanu a mințit, fapt la care s-ar cam rezuma investigația IICCMER, e cunoscut încă din 24 august 2015, deci de aproape cinci ani. La acea dată, cunoscutul dizident Doru Braia relata într-o emisiune TV că l-a văzut pe Teodor Meleșcanu în 18 decembrie la Viena, a doua zi după măcelul de la Timișoara, și cu o zi înaintea începerii Reuniunii CSCE, cînd presa internațională fremăta, căutînd să afle ce se întîmplă. În condițiile închiderii granițelor RSR. Doru Braia, care avea interdicție să intre pe teritoriul României, drept pentru care căuta să abordeze orice oficial al regimului de la București aflat în afara granițelor, era și el în capitala Austriei, cînd oficialul român a fost înconjurat de reprezentanții presei: ”Un mușuroi întreg de jurnaliști l-a înconjurat, domnia sa se afla la o sucursală ONU din capitala austriacă și l-au întrebat, s-a transmis chiar la unele televiziuni în direct, ce se întîmplă la Timișoara. Cu aceeași jovialitate pe care o cunoașteți, domnul Meleșcanu a anunțat că e pace și liniște în România, nu se întîmplă absolut nimic alarmant și că poporul român este mobilizat pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român”, a relatat Doru Braia.

Fapta imputată lui Meleșcanu nu demonstrează altceva decît că diplomatul comunist acționa în directă concordanță cu mandatul său de reprezentant al autoritîților comuniste. Din păcate, nu afirmațiile sale de atunci ar putea sta la baza unei ”sesizări penale”, pentru că Teodor Meleșcanu nu a depășit în vreun fel sau altul mandatul său diplomatic, cît mai ales substaturile misiunii sale la Viena, care era un ”cap de pod” al spionajului RSR în Occident.

Straniile dedesubturi ale unei ”misiuni la Viena”

O persoană publică, oricît ar încerca să-și ascundă trecutul, nu o poate face la nesfîrșit. Cea mai bună dovadă ne-a oferit-o, de curînd, însuși Traian Băsescu, alias ”Petrov”, pentru ofițerii fostei Securități.

Suspiciuni privind colaborarea și chiar apartenența la Securitate, ca ofițer acoperit, al serviciior de spionaj ale României comuniste au existat și s-au exprimat public și în legătură cu cel ce a ajuns nu demult al doilea om în stat – președintele Senatului, Teodor Meleșcanu. Fost ministru de externe (în guvernele Văcăroiu și Dăncilă) și director al Serviciului de Informații Externe (2012-2014), domnul Meleșcanu a răspuns la un moment dat acestor bănuieli exprimate public, spunînd că nu a fost ofițer al fostei Securități ”nici acoperit, nici descoperit”, adăugînd, la vremea respectivă (în noiembrie 2014) că, dealtfel, ”din punct de vedere juridic vreau să vă spun că este o infracţiune faptul de a deconspira un ofițer activ, în rezervă sau un ofiţer deplin acoperit şi este o faptă penală, se pedepseşte prin lege”. Dar, de asemenea, aș adăuga, prin lege se pedepsește și falsul în declarația pe proprie răspundere privind colaborarea cu Securitatea. Sînt temeiuri, sau nu, să credem că informația ”pe surse” potrivit căreia la Consiliul Național pentru Sudierea Arhivelor fostei Securități s-au primit noi dosare pînă acum clasificate și că acestea nu l-ar putea lăsa cu totul rece pe Teodor Meleșcanu?

Cîteva momente enigmatice și altele controversate din biografia sa pot îndritui supoziția că s-ar putea ca și președintele Senatului să calce pe urmele lui Petrov. Dar la un alt nivel decît al aceluia de mărunt turnător. Am scris, cu multă vreme în urmă despre ”aventurile” lui Teodor Meleșcanu la Viena (încă de la începutul anilor 90), iar despre Afacerea ”firul roșu”, într-o carte din 2015. Ca și atunci cînd am publicat cartea despre Traian Băsescu în 2014, unde am relatat pe larg toate elementele care dovedeau legăturile sale cu Securitatea, nici cele scrise despre domnul Meleșcanu n-au fost luate în seamă la vremea respectivă. Poate vor fi relevante acum. Inclusiv pentru foștii mei colegi de la Instiutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care s-au autosesizat în legătură cu persoana lui Teodor Meleșcanu. Și vor arăta că al doilea om în stat ar avea toate motivele să privească, din cînd în cînd, în urmă, peste umăr – de unde nu îl pîndesc dușmani, ci propriul trecut.

Citește și: Dan Barna: Moțiunea de cenzură va pica pentru că jumătate din parlamentarii PSD nu mai prind un nou mandat / E nevoie de ALDE și Pro România pentru anticipate

Liviu Turcu l-a denunțat pe Meleșcanu în 2006 ca spion comunist

Primele dezvăluiri consistente privind apartenența lui Teodor Meleșcanu la fostul spionaj comunist au fost făcute în 2006, de către Liviu Turcu, fostul maior din Centrala de Informații Externe, ”defector” din Securitate. Acesta a fost în misiuni sub acoperire diplomatică în Occident, pe aceleași trasee ca și Teodor Meleșcanu, între altele în SUA, Austria, Elveţia şi pe lîngă ONU. La poziția a doua, pe lista lui Turcu, lista politicienilor care au avut legături Securitatea ”pe linie de spionaj”, apare numele acestuia. De asemenea, Mircea Răceanu, fost spion ”trădător” al Securității, care a furnizat înainte de 1989 informații ”agenturilor străine”, fiind arestat, anchetat și condamnat inițial la moarte pentru aceste fapte, a relatat în memoriile sale publicate că, pe parcursul anchetelor, pus să indice după fotografii cine lucra pentru spionajul românesc sub acoperire diplomatică (pentru a i se cunoaște anvergura ”trădării”), l-a recunoscut, între alții, în fotografiile puse în fața sa de către ofițerul anchetator (lt.col. Emil Rădulescu) și pe Teodor Meleșcanu.

Așa că este foarte interesant dacă documentele ajunse la CNSAS vor scoate la lumină dovezi documentare în acest sens, în cazul în care nu se va ”bloca” politic în Colegiu o reverificare a colaborării domnului Meleșcanu cu Securitatea, despre care Liviu Turcu afirma că există documente în fondul informativ al arhivelor Securității, la UM 0544 (Centrul de Informații Externe), UM 0195 (unitatea de protecție contrainformativă a CIE) și la UM 0625 (Contraspionaj).

O misiune despre care am scris în revista Cuvîntul în anul 1991și care a fost una dintre ultimele întreprinse de ”servicii” în debandada de după fuga și apoi execuția lui Nicolae Ceaueșescu. Cum am văzut, Teodor Meleșcanu se afla la Viena încă din 18 decembrie 1989 și este de presupus că n-a mai avut cine și cînd să-i spună să se reîntoară în țară, la sfîrșitul Reuniunii CSCE, din seara zilei de 20 decembrie. A doua zi, cînd ar fi trebuit să revină în București, era și ultima pentru regim. Așa că e de presupus că el a rămas cumva ”blocat” de parcursul evenimentelor în capitala Austriei și, la fel de probabil, să fi participat la acțiunea de ”curățenie” care s-a făcut după sinuciderea lui Marin Ceaușescu în 28 decembrie 1989, fratele dictatorului și șeful Agenției Comerciale de la Viena, agenție care a funcționt drept paravan pentru alimentarea conturilor dictatorului și ale Securității. Mai multe surse, inclusiv din ancheta poliției austriece, cum scriam în 1991, au considerat acestă sinucidere un posibil asasinat. Teodor Meleșcanu a fost ultima persoană care a stat de vorbă telelonic, pe 27 decembrie 1989, cu Marin Ceaușescu: la vremea aceea, serviciile judiciare olandeze monitorizau, pe urma unei afaceri necurate cu diamante, discuțiile acestuia și ale personalului Agenției Comerciale a RSR de la Viena. Această informație a ”transpirat” din sursele anchetei austriace care cercetau ”sinuciderea” lui Marin Ceaușescu la presă, fiindu-mi împărtășită de un ziarist austriac, cînd am fost în 1991 la Viena, pe urmele acestui caz.

Citește și: Solicitare urgentă către Ludovic Orban! Se cere ‘alungarea’ unui cunoscut ministru

Misterele unei sinucideri asistate

Am vizitat atunci cînd am făcut aceste investigații la Viena, în 1991, și o altă fostă ”oficină” a Securității, ACIER (Asociația Culturală Internațională a Exilului Românesc), unde se aflau numai două doamne în vîrstă, care susțineau că nu știu limba română și m-au dat afară elegant, dar rapid din secretariat, unde tocau ultimele documente dintr-un sediu părăsit. Am stat de vorbă și cu o chelneriță de la un hotel din centrul Vienei, ”Imperial”, fost sediu al Statului Major al Armatei Roșii, imediat după instalarea acesteia în Austria, unde Marin Ceaușescu își băuse în ultimii ani cafeaua de dimineață, în timp ce făcea ”revista presei”. Ea m-a asigurat că acesta, pe care-l știa de ani de zile, nu părea genul de om care să-și pună singur ștreangul de gît. Apoi, surse din cadrul poliției austriece au sugerat că ruptura vertebrei cervicale, constatată la Marin Ceaușescu în urma spînzurării lui nu putea fi provocată de o cădere de numai un metru și jumătate, care ar fi provocat doar axfisierea lui.

O altă mărturie care pune la îndoială sinuciderea lui Marin Ceaușescu și acreditează varianta unei crime a venit în 7 februarie 1994 de la generalul-maior Radu Gheorghe, șeful Inspectoratulu de cifru şi transmisiuni cifrate al R.S.România, care declara în fața Comisiei Gabrielescu că în zilele Revoluției, comunicațiile cu exteriorul au fost practic sistate: ”traficul radio a fost practic inexistent: nu ne-a mai solicitat nimeni! Practic s-au întrerupt legăturile cu ambasadele. Doar Marin Ceauşescu a comunicat că va veni în țară, să elucideze nişte probleme, dar a doua zi a venit ştirea cu moartea sa”. Moarte, nu sinucidere.Oricum s-ar fi petrecut faptele, foarte curînd după ce Marin Ceaușescu a fost găsit mort, Ministerul de Externe a comunicat Agenției Economice a României de la Viena, ca răspuns la veste, că ”totul trebuie sigiliat”, ”nimic nu trebuie atins” și că va veni un emisar special să ridice documentele.

Curînd, s-a prezentat acolo Teodor Meleșcanu, pentru a ridica arhiva din biroul sigilat al fratelui lui Nicolae Ceaușescu și probabil și actele de la domiciliul lui. A avut Teodor Meleșcanu și o altă calitate, pe lîngă aceea de ”emisar special” al Externelor, în această delicată situație? Date fiind informațiile conținute în acele documente, care puteau face lumină în nebuloasa ”conturilor din străinătate” ale cuplului Ceaușescu, cît și asupra ”surselor financiare” pentru operațiunile externe ale Securității, se poate crede orice. Dar nu că aceste informații ar fi fost lăsate de izbeliște, pe mîna oricui. Apoi, să nu uităm că tocmai în vremea în care acesta era în fotoliul Externelor și Văcăroiu prim-ministru, au fost stopate intempestiv investigațiile asupra conturilor lui Ceaușescu – poate că se aflau periculos de aproape de adevăr.

Adevărata miză a unei sesizări și eventuale ”anchetări” ale domnului Meleșcanu depășesc posibilitățile IICCMER atît în circumstanțele prezentului, la fel pe cît a fost de nedorită în anii regimului Iliescu. E vorba aici de un secret păzit cu șapte lacăte, dacă nu cumva orice urmă de informație a fost distrusă demult. Orice investigație cît de sumară duce de fapt la o miză mare cît tot spionajul românesc de dinainte de 1989, reprezentată de arhiva Agenției Economice a RSR la Viena. Aici, în mîinile lui Marin Ceaușescu, se centralizau banii rezultați din afacerile murdare ale Securității, numite eufemistic ”Aport Valutar Special” (unitate a Securității în care a lucrat drept contabil-șef Teodor Stolojan, un alt ”tehnocrat” și pentru o vreme, după 1989, coleg de partid cu domnul Meleșanu).

Unitatea AVS alimenta atît conturile familiei Ceaușescu, cît și pe cele ale Securității. Banii veneau din afaceri murdare, de la vînzarea evreilor și a sașilor, pînă la comerțul cu armament convențional în țări supuse embargoului, o piață pe care România ocupa un rol de frunte, contra valută sau diamante. Documentele Agenției ar fi putut să arate dimensiuinile ”comerțului cu carne vie” în care a fost implicat regimul comunist. Dar și persoanele care au mijlocit aceste afaceri. Și unde, la cine au ajuns rețelele, conturile, banii într-un final, cînd ”șandramaua comunismului”, cum spunea genealul Pleșiță, s-a dărîmat.

Citește și: Avocatul lui Dragnea răstoarnă situația, după ce Înalta Curte a respins eliberarea fostului lider PSD: Mai există cereri

Acest secret a fost și este de multă vreme închis cu șapte lacăte, pentru că rețelele, ca și Teodor Meleșcanu, au supraviețuit. Pînă și prin anul 2000, în sîngerosul război civil din Congo, după cum relata un amplu reportaj din ziarul american Chicago Tribune, luptătorii din ambele tabere se măcelăreau cu AKM-uri fabricate la Cugir și ”exportate” acolo prin rețeaua lui Shimon Naor, unul dintre ”protejații” regimului Iliescu (fapt despre care, atunci cînd a fost întrebat de un jurnalist american venit în România pentru a afla cum de au ajuns acolo arme de fabricație românească, generalul Decebal Ilina, fost șef al spionajului militar demisionat în 1997 și revenit după 2000 în prim-plan ca șef al Înzestrării și producției militare, a avut o ieșire nervoasă).

Dar rețelele de mafie transfrontalieră nu sînt numai sursă de bani. Banii aduc putere, iar puterea la rîndul ei păstrează privilegiile și asigură supraviețuirea rețelelor, care aduc banii. E un cerc în care s-au învîrtit din 1989 încoace ”moștenitorii Securității” care au prins în el România și între care Teodor Meleșcanu este doar un număr din șir (va urma).

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.