Japonia, nou acord energetic pe 5 ani pentru a continua dezvoltarea țițeiului din zăcămintele petroliere din Qatar

Qatar Energy și Cosmo Energy Holdings din Japonia au încheiat un nou acord energetic pe 5 ani pentru a continua dezvoltarea țițeiului din zăcămintele petroliere offshore din Qatar. Acordul cu acest aliat-cheie al SUA poate fi considerat o dovadă de bună credință față de SUA, anunță oilprice.com.

Cele mai multe dintre acordurile de GNL încheiate în acest an și spre sfârșitul anului trecut au fost încheiate cu China.

Poziția geografică a Qatarului spune tot ce trebuie să știm despre politica sa de export de energie. Situat între Arabia Saudită, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, Qatarul trebuie să fie foarte atent să nu se poziționeze prea deschis de partea SUA și a aliaților săi (inclusiv, până de curând, Arabia Saudită), pe de o parte, sau de partea Chinei și a aliaților săi (inclusiv Iranul), pe de altă parte.

Cel mai recent acord al său, cu Japonia, este o dovadă a acestei poziții precare, având în vedere acordurile care au precedat acest acord. Înțelegerea în sine, încheiată chiar înainte de ziua de Crăciun, este un nou acord pe cinci ani între Qatar Energy și Cosmo Energy Holdings din Japonia pentru ca cea de-a treia mare rafinărie de petrol din Japonia să își continue activitatea în câmpurile petroliere Al-Karkara și A-Structures. Acordul anterior dintre Qatar Petroleum Development (QPD) din Japonia - deținut în proporție de 75% de Cosmo Energy Exploration & Production și 25% de casa de comerț Sojitz Corp - a avut o durată de 25 de ani de la semnarea sa în decembrie 1997, permițând companiei să dezvolte și să producă țiței din zăcămintele offshore încă de atunci.

Afacerea petrolieră pentru o companie asociată cu principalul aliat al SUA în Asia poate fi interpretată în două feluri, așa cum se potrivește diplomației enigmatice a Qatarului. Ar putea fi privit ca o dovadă de bună-credință față de SUA și aliații săi că ar putea fi încheiate și alte acorduri în sectorul pentru care Qatar este cel mai bine cunoscut - gazul natural lichefiat (GNL) - pentru a spori o înțelegere recentă în acest domeniu încheiată cu ConocoPhillips, o companie petrolieră americană de mare greutate, în numele Europei. Alternativ, ar putea fi văzut ca o nouă delimitare a resurselor de hidrocarburi ale Qatarului între SUA și aliații săi, pe de o parte, și China și aliații săi, pe de altă parte, având în vedere acordurile recente încheiate între Qatar și Beijing.

În ceea ce privește prima dintre aceste posibilități, discuțiile dintre Germania și diverși furnizori de gaze de urgență, pe care OilPrice.com le-a urmărit în ultimele aproximativ două luni, au dus recent la semnarea a două acorduri de vânzare-cumpărare între QatarEnergy și ConocoPhillips pentru a exporta GNL în Germania timp de cel puțin 15 ani, începând cu 2026. La momentul respectiv, este adevărat că ministrul german al economiei, Robert Habeck, a declarat că este "mulțumit" de termenul de 15 ani. Cu toate acestea, având în vedere constrângerile continue asupra livrărilor rusești, el a adăugat, mai puțin încântat, "nu aș avea nimic împotriva contractelor pe 20 [ani] sau mai lungi".

Cu toate acestea, aceste acorduri între Berlin și Doha vor furniza Germaniei 2 milioane de tone metrice pe an (mtpa) de GNL, trimise de la Ras Laffan din Qatar la terminalul de GNL Brunsbuettel din nordul Germaniei, potrivit unei declarații a directorului executiv al QatarEnergy (și ministrul Energiei din Qatar) Saad al-Kaabi. "[Cele două acorduri de vânzare și răscumpărare] marchează primele acorduri de furnizare de GNL pe termen lung către Germania, cu o perioadă de furnizare care se întinde pe cel puțin 15 ani, contribuind astfel la securitatea energetică pe termen lung a Germaniei", a adăugat al-Kaabi într-o conferință de presă comună cu directorul executiv al ConocoPhillips, Ryan Lance. ConocoPhilips, cu sediul în SUA, este implicată, deoarece una dintre filialele sale va fi entitatea care va achiziționa GNL din Qatar, care va fi apoi livrat la Brunsbuettel, care este în prezent încă în curs de dezvoltare.

În ceea ce privește cea de-a doua dintre aceste posibilități, cert este că majoritatea contractelor de GNL încheiate în acest an și spre sfârșitul anului trecut au fost cu China. Cel mai recent astfel de acord a fost cel de peste 60 de miliarde de dolari SUA încheiat între QatarEnergy și China Petroleum & Chemical Corporation (Sinopec) pentru furnizarea a 4 milioane de mtpa de (GNL) în fiecare an, timp de nu mai puțin de 27 de ani, începând cu 2026. Acesta este cel mai lung contract de furnizare de GNL din China și unul dintre cele mai mari în ceea ce privește volumul.

Acest acord a urmat unei serii de acorduri similare în ultimele luni, care au început în mod serios în martie 2021 cu un acord de cumpărare și vânzare pe 10 ani între Sinopec și Qatar Petroleum pentru 2 milioane mtpa de GNL. În decembrie 2021 a fost încheiat un alt acord între China și Qatar, de asemenea acoperit în profunzime de OilPrice.com, de data aceasta între QatarEnergy și Guangdong Energy Group Natural Gas Co pentru furnizarea a 1 milion mtpa de GNL începând cu 2024 și terminând în 2034, deși ar putea fi prelungit.

Acestea fiind spuse, este oportun să observăm că noile contracte de GNL pentru Germania urmează să provină din proiectul North Field East (NFE) al Qatarului, iar SUA au o participație în proiect prin intermediul ConocoPhillips. Mai exact, firma americană deține o participație de 3,125% în proiectul-cheie de gaze NFE din Qatar și o participație de 6,25% în proiectul North Field South, care sunt planificate să fie puse în funcțiune în 2026 și, respectiv, 2027. Proiectul NFE este primul și cel mai mare din planul de extindere în două etape al North Field, care include șase trenuri de GNL care vor crește capacitatea de lichefiere a Qatarului de la 77 de milioane de tone pe an la 126 de milioane de tone până în 2027.

North Field este o jumătate din cele două părți care alcătuiesc cel mai mare câmp de gaze din lume - un rezervor de 9.700 de kilometri pătrați care deține aproximativ 1.800 de trilioane de picioare cubice (51 de trilioane de metri cubi) de gaze naturale nelegate și cel puțin 50 de miliarde de barili de condensat de gaze naturale.

Secțiunea de 6.000 de kilometri pătrați a Qatarului - "câmpul nordic" - este piatra de temelie a statutului său de principal exportator de GNL din lume. Secțiunea iraniană de 3 700 de kilometri pătrați - "South Pars" - reprezintă deja aproximativ 40% din rezervele totale de gaz ale Iranului - situate în principal în regiunile sudice Fars, Bushehr și Hormozgan - și aproximativ 75% din producția de gaz a acestui stat.

De asemenea, este foarte important ca SUA să aibă încă imensa bază aeriană Al Udeid din Qatar, care funcționează ca sediu operațional avansat al Comandamentului său central (CentComm). În timp ce Arabia Saudită era în continuare considerată de Washington ca fiind aliatul său cheie în Orientul Mijlociu, iar Riadul avea în continuare în vigoare o blocadă împotriva Qatarului (care a durat din iunie 2017 până în ianuarie 2021), capacitatea SUA de a influența Qatar a fost redusă.

Având în vedere că Arabia Saudită este acum efectiv retrogradată în lista de aliați a SUA, Washingtonul este aparent în măsură să urmărească o politică energetică și de securitate mai liberă în întregul Orient Mijlociu, inclusiv față de Qatar. S-ar putea, prin urmare, ca pentru 2023 să se întrevadă mai multe acorduri privind gazele naturale negociate de SUA pentru Europa, iar Qatar să dea dovadă de mai multă flexibilitate față de astfel de aranjamente decât a făcut-o la începutul acestui an, când al-Kaabi a declarat: "Qatarul nu va deturna către Europa în această iarnă gazul care este deja sub contract cu cumpărătorii asiatici".