De când a fost impus de stăpânirea din deal șef peste urmașii reuniți, ai Brătienilor și ai lui Traian Băsescu, Nicolae Ciucă mi-a lăsat impresia unui om onest, onorabil și decent. Cu o carte de vizită ce beneficiază de prestanța hainei militare, dar și cu bune conexiuni politice, actualul președinte al Senatului părea o personalitate cu potențial să asigure un echilibru politic, atât în propriul partid, cât și în Parlament și la guvernare. Per total, s-a achitat de aceste sarcini, mai ales în complicatul context geopolitic actual. Incapacitatea sa de a comunica în mod coerent și a propune idei proprii este un dezavantaj minor, măcar dacă ne gândim la ultimii doi locatari de la Cotroceni, din ultimii 20 de ani. Ceea ce mă nedumerește, însă - mai ales în ciuda sfătuitorilor de marcă ce îl înconjoară, dintre care cei mai luminați par a fi doctorul în energie Lucian Bode, figură ilustră și enciclopedică, alături de Remus Borza, ideolog de marcă și culme a intelectualității locale - este lejeritatea cu care fostul comandant militar tratează cel puțin 4 provocări majore în perspectiva alegerilor prezidențiale, în care acesta pare că va candida:
2. Certitudinea mobilizării aparatului de partid de la nivel local, care să compenseze scorul personal scăzut din sondaje. E drept că niciun candidat nu se află peste propria formațiune, poate cu excepția Elenei Lasconi sau a lui George Simion, însă problema PNL este că alegerile prezidențiale sunt despre individ. În plus, pe lângă specificul diferit al scrutinelor, nu există garanția că toți primarii liberali aleși în 9 iunie vor trage la maximum pentru Nicolae Ciucă. Pe de o parte, marea lor majoritate provin din fiefurile ardelene PD-iste, iar o parte dintre liderii acestora ar putea vedea oportunitatea în eșecul candidatului, pe care oricum nu îl leagă prea multe istorii personale de partid. Pe de alta, ceilalți lideri puternici, mai puțin numeroși și proveniți din vechiul PNL, au și ei propriile socoteli privind succesiunea la conducere în Modrogan. În plus, absolut toți, și din „aripa Boc” și din „aripa Brătianu”, nu și-ar dori o „continuitate” iohannistă la președinție, dată fiind atât evoluția partidului din ultimii 10 ani, cât și viitorul deloc luminos care se arată la orizont.
3. Asumarea poziției de intransigență față de PSD. În tentativa de a accede în turul doi al prezidențialelor, pentru a obține voturile ne-PSD sau anti-PSD, Nicolae Ciucă transmite bezele și mesaje amoroase tuturor celorlalți lideri politici. Intenția ar putea fi benefică, dacă PNL nu ar fi schimbat macazul aproape în fiecare din ultimii 10 ani. După USL, când au guvernat alături de PSD, liberalii au impus odiosul guvernul „tehnocrat”, apoi au revenit la lupta cu „ciuma roșie”, iar din 2020 s-au aliat oficial cu USR, formațiune pe care au îmbrâncit-o de la putere, aliindu-se din nou cu PSD în 2021, în numele stabilității. Doar anul acesta, după o salvatoare candidatură pe liste comune, alături de PSD, la europarlamentare, liberalii s-au răzgândit privind data parlamentarelor și prezidențialelor, iar acum se luptă, din interiorul guvernului, cu partenerii de coaliție. Or, toată această inconsecvență e de natură să nu poată capacita votanții anti-PSD, care au fost deja păcăliți în mod repetat de piruetele PNL.
4. Baletul făcut în prezent la București, după blatul de la locale, în favoarea lui Nicușor Dan. Speranța ca cei 48% votanți ai edilului reales să se alinieze disciplinați în spatele generalului este o utopie, din foarte multe motive. Primarul general a strâns o zestre importantă atât din mobilizarea împotriva Gabrielei Firea, cât și din capacitarea unor alegători anti-sistem, care au devenit și mai relevanți în contextul fragmentării voturilor între ceilalți candidați. În mod real, scorul politic al PNL în București a fost puțin peste 10%, iar candidatul Burduja a obținut la PMB 7%. Greu de crezut că Nicolae Ciucă va lua de 5 ori scorul partidului de la locale, judecând după sondaje și după prestația sa în spațiul public. Mai mult, prin simpatia arătată față de Nicușor Dan, riscă să își ostilizeze propriii primari: eroul George Tuță, care a dezlegat rușinosul blestem armandist, cauționat de „statul de drept” la Sectorul 1, și Cirpian Ciucu, primarul cu cel mai mare număr de voturi din București. Cei doi își doresc în viitorul Consiliu General o majoritate care să le susțină proiectele, și nu una care să blocheze dezvoltarea comunităților locale. Or, această majoritate poate fi formată doar alături de PSD și PUSL.
Comentează