Tradiţiile ţărăneşti legate de joia din Săptămâna Mare erau şi încă mai sunt păstrate cu mare sfinţenie, ziua respectivă fiind în calendarul religios şi Joia Patimilor sau Joia Neagră, a explicat, pe pagina de Facebook a Muzeului Satului din municipiul Baia Mare, muzeograful Gabriela Filip.
Conform acesteia, unele tradiţii diferă substanţial în funcţia de zona etnografică a judeţului Maramureş.
"La noi în sat (Lăpuş - n.r.), joi dimineaţa să face slujbă şi se sfinţăşte pasca şi vinu pă care îl duce fiecare familie la biserică, într-o traistă. Apoi, colo pă după-amiază se merge la cimitir, se aprind lumânări pă morminte, se fac slujbe şi se dă de pomană. Cătră sară se merge la biserică, la Denia celor 12 Evanghelii. După slujba asta nu să mai trag clopotele la biserică până în Noaptea de Înviere, numa să bate toca. Şi tăt de amu, femeile şi bărbaţii care vreu, încep să ţâie post negru până la Înviere. De astăzi începem să facem şi coptăturile pântru Paşti, că deja curăţănia trebe să fie gata. O samă de oameni vopsăsc ouăle pântru Paşti de astăzi, c-apoi dau şi păste morminte, alţii numa vinerea, că atunci o fo răstignit Domnu Iisus pă cruce şi s-o înroşit ouăle de la sângele Lui. Zâce că ouăle feştite joi ori vineri nu să strâcă aşă uşor ca celelalte", a scris muzeograful în materialul documentat în satul Lăpuş, păstrând graiul locului.
În satele Giuleşti şi Suciu de Jos, în Joia Mare, gospodinele încă mai fac prăjiturile aşa cum se pregăteau în urmă cu 50 de ani.
"Femeile începeau să pregătească pancovele, turta împunsă, cum să făce demult, astăzi fac tăt felu de prăjituri. Apoi, care nu o apucat să gate până astăzi cu curăţănia, mai puneu şi ştergurile la icoane, mai aşezau una alta pân casă, să fie cum trebe (Suciu de Jos). Noi, aici, vopsâm ouăle cu coji de ceapă, de nuc şi punem câteodată şi coji de arin. Să fac tare mândru că mai punem şi câte o frunză şi acolo iesă modelu de culorea oului (Giuleşti)", mai arată Gabriela Filip.
Credinţele şi superstiţiile din diferite zone etnografice ale judeţului Maramureş au strânsă legătură cu importanţa sărbătorii pascale, adăugă Gabriela Filip.
"În Joia Mare, în unele zone, se crede că are loc Nunta urzicilor, ceea ce însemna faptul că urzicile au înflorit şi nu mai pot fi consumate. Ca substrat simbolic, interdicţia aminteşte de Iisus care a fost bătut cu urzici în timp ce era pe cruce. Femeile care nu au terminat de tors până acum sunt considerate leneşe şi sunt pedepsite de către Joimăriţă. În anumite zone, se vopsesc şi se încondeiază ouăle pentru Paşti. Ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată, iar dacă sunt îngropate la hotar, peste acel loc nu va bate piatra. Bătrânii ţin post negru din Joia Mare până în Duminica Paştelui. O datină caracteristică Joii Mari, considerată protectoarea morţilor, constă în aprinderea focurilor morţilor din uscăturile strânse din grădini şi livezi. Se consideră că în această zi porţile iadului şi ale raiului se deschid, iar sufletele morţilor se pot mântui, ajungând în rai. Focurile se aprind pentru ca morţii să poată veni acasă să se odihnească şi să se hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor. În acest sens, pe lângă foc se aşază scaune, se pune pâine cu vin şi se tămâiază, pentru ca morţii să fie primiţi cum se cuvine", a mai spus muzeograful.
În incita Muzeului Satului din municipiul Baia Mare se află o veche bisericuţă din lemn la care în sărbătorile mari de pest an se slujeşte, iar numeroşi localnici participă alături de personalul muzeului la slujbă.
Comentează