Judecătoarea Camelia Bogdan, cea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, era de mai multă vreme omul „sistemului”, scrie Mugur Ciuvică în cartea sa „Zece ani răi”.
Potrivit lui Ciuvică, Laura Codruța Kovesi a intervenit la CSM în favoarea Cameliei Bogdan în 2011, cu 3 ani înainte ca judecătoarea să primească Dosarul ICA. Intervenția lui Kovesi a venit după ce Camelia Bogdan fusese recuzată dintr-o cauză penală în care inculpat era Sorin Ovidiu Vântu.
„În 20 martie 2011, Tribunalul Bucureşti admite cererea de recuzare a judecătoarei Camelia Bogdan formulată de avocatul unui inculpat judecat într-un proces al lui Sorin Ovidiu Vântu. Judecătoarea Elena Burlan, cea care aprobă recuzarea Cameliei Bogdan, îşi motivează decizia prin faptul că aceasta dă dovadă de „celeritate nejustificată”, ceea ce duce la „părerea că judecătorul şi-a creat deja părerea vinovăţiei inculpatului şi de aceea doreşte să soluţioneze dosarul în regim de urgenţă”. În 4 aprilie 2011, procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, o reclamă pe judecătoarea Elena Burlan la CSM pentru „gravă neglijenţă”. Acuzaţia lui Kovesi se referă explicit la faptul că judecătoarea Burlan „a admis cererea de recuzare formulată faţă de judecătorul Camelia Bogdan”. Aşadar, admiterea recuzării nu este reclamată la CSM de către judecătoarea Camelia Bogdan, presupusa victimă a judecătoarei Elena Burlan, ci de procurorul general Kovesi care este parte în procesul judecat de Camelia Bogdan (Vîntu fusese trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Judecătoarea în favoarea căreia intervine Kovesi, Camelia Bogdan, este una şi aceeaşi persoană cu cea care va avea rolul decisiv în condamnarea lui Dan Voiculescu trei ani mai târziu, în 2014”, scrie Mugur Ciuvică.
De altfel, un comportament asemănător al Cameliei Bogdan îl regăsim descris și în recenta decizie a Înaltei Curți, care a stabilit faptul că Bogdan a făcut numeroase abuzuri în dosarul privatizării ICA.
„Înalta Curte constată că intimata, (efectuând demersuri în vederea executării măsurilor de confiscare pe care le-a dispus prin decizia penală nr. 888/08/08.2014,) a încălcat dispozițiile legale și regulamentare privind executarea hotărârilor penale, încălcare ce nu poate fi privită izolat, în mod singular, ci în contextul unor numeroase alte acte de conduită caracterizate ca fiind dincolo de legi și regulamente și care, demonstrează existența unei rezoluții infracționale de a săvârși un act judiciar abuziv.
Motivarea deciziei pronunțate, într-o manieră ce l-a determinat pe celălalt judecător din complet să se delimiteze de argumentele intimatei inserate în partea expozitivă a deciziei pronunțate, arată, o dată, în plus, că aceasta a fost preocupată în mod evident, chiar și pentru un necunoscător, de confiscarea tuturor imobilelor pe care le-a menționat în hotărârea pronunțată, chiar și după ce s-a dezînvestit de cauză, fapt cu totul neobișnuit pentru activitatea unui judecător”, se arată în motivarea ÎCCJ.
Comentează