Premium
Jurnalista Emilia Șercan, cea care a scris despre un posibil plagiat în cazul tezei de doctorat al șefei DNA, susține că a devenit ținta numeroaselor acuzații din partea ”prietenilor reali și virtuali, cunoscuți sau necunoscuți”, după dezvăluirile făcute.
„După ce săptămâna trecută am publicat textul în care am arătat care sunt elementele care nu stau în picioare în apărarea folosită în 2012 de Laura Codruța Kovesi în fața acuzațiilor de plagiat, m-am trezit în fața celor mai detestabile acuze posibile venite din cele mai diverse zone, de la prieteni reali și virtuali, de la cunoscuți și mai ales de la necunoscuți. De la femeia curajoasă, care scrie despre mafia plagiatelor, m-am trezit că sunt unealta infractorilor care duc un război personal cu șefa DNA”, scrie jurnalista, pe Facebook.
Fost director IAR Ghimbav, martor în dosarul Gala Bute. Declarații SPUMOASE în sala de judecată
Șercan susține că nimeni nu i-a cerut socoteală atunci când a dezvăluit cazuri răsunătoare de plagiat.
”Când am scris despre Oprea, Tobă, Negoiță, Onțanu, Licu, Stănișoară nimeni nu s-a îndoit că eu am făcut respectivele analize. Când am făcut dezvăluirile despre Academia de Știinte ale Securității Naționale, burdușită de oameni din serviciie secrete, de la Maior la Hellvig, nimeni nu mi-a cerut socoteală pentru dezvăluirile făcute. Când am scris despre fabricile de plagiate de la Academia Națională de Informații a SRI, de la Universitatea Națională de Apărare a MApN sau de la Academia de Poliție, nimeni nu mi-a reproșat că ma iau de Sistem”, a explicat Emilia Șercan.
Jurnalista precizează că de-a lungul carierei sale a fost ținta a numeroase încercări de intimidare din cauza anchetelor sale și subliniază faptul că, fără a contesta meritele Codruței Kovesi, ”tăcerea presei pe acest subiect” dăunează credibilității mass-media.
”În schimb, nimeni nu știe riscurile la care m-am expus scriind și atunci, și acum despre cea mai întunecată parte a societății. Nimeni nu știe cum am fost urmărită, filată, intimidată de gorilele infractorilor cu bani care voiau să știe cine îmi sunt sursele sau de unde îmi iau informațiile. Astea nu sunt lucruri despre care un ziarist scrie. Dar de data asta, e prea mult. Atacurile publice și mai ales cele nepublice în ultima săptămână, atenționările primite să-mi văd de treabă, chiar și amenințări că eu însămi aș putea să fiu obiectul unor „dezvăluiri”, faptul că unii prieteni sau surse nu mai vor să se vadă sau să vobească cu mine de teamă de a nu se „interpreta” arată în ce societate bolnavă trăim.
Patronatul `România Liberă` acuză Guvernul că urmărește închiderea cotidianului
Frica și partizanatul sunt grave. Însă mai grave sunt frica și reținerea de a scrie în mod echilibrat, nepărtinitor, despre un subiect adus în mod categoric în atenția opiniei publice într-o maniera discutabilă, și aici mă refer la modalitatea în care a ajuns teza Laurei Codruța Kovesi să fie pusă pe tapet, prin acuzațiile lansate de Sebastian Ghiță despre falsificarea raportului CNE din 2012.
Nimeni nu contestă meritele Laurei Codruța Kovesi, însă tăcerea presei pe acest subiect nu face deloc bine breslei și credibilității noastre. Cenzura și autocenzura ne amputează conștiințele și principiile pe care le slujim ca jurnaliști. Singura instituție abilitată să emită un verdict în cazul șefei DNA este CNATDCU, iar acel verdict va fi emis nu pentru că a scris Șercan sau alți 100 de ziariști despre teza ei. Acel verdict va fi dat de o comisie de specialiști, care va fi una formată din profesioniști”, a mai scris Emilia Șercan.
