Premium
Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea unei decizii din iulie 2023 prin care a casat pentru a doua oară o hotărâre a Curții de Apel Timișoara, pentru că ar fi acordat daune morale prea mari familiei unei persoane decedate într-un accident rutier provocat de neglijența CNAIR. În motivarea deciziei de casare, ÎCCJ susține că daumele morale sunt „total disproporţionate în raport atât de condiţiile de viaţă ale familiei din prezenta speţă, cât şi cu nivelul de trai existent în România”. Cu alte cuvinte, daunele morale se calculează în funcție de venitul persoanei: cu cât ești mai bogat, cu atât ai dreptul la daune morale mai mari, potrivit judecătorilor ÎCCJ.
Primul ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 247/06.10.2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă (...) a admis în parte, acţiunea în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara; a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 7.400 RON şi a sumei de 883 euro, cu titlu de daune materiale, precum şi a sumei de 80.000 euro, cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale; a respins, în rest, acţiunea; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Prin decizia nr. 67/22.04.2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva sentinţei şi a obligat apelanta să plătească intimatei A. suma de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia nr. 815/12.04.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva deciziei mai sus menţionate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
La rejudecare, Curtea de Apel a păstrat cuantumul daunelor morale anterior stabilite.
ÎCCJ: Victima avea venituri mici, urmașii nu merită daune morale mari
Apărarea CNAIR: Reclamanții se îmbogățesc nedrept din daunele morale
În motivarea recursului la ÎCCJ, pârâta CNAIR susține că daunele morale stabilite de prima instanță și menținute de instanța de apel sunt prea mari raportat la venitul familiei aflate în întreținerea persoanei decedate:
„Prin păstrarea daunelor morale acordate de către prima instanţă, total disproporţionate în raport atât de condiţiile de viaţă ale familiei din prezenta speţă, cât şi cu nivelul de trai existent în România, instanţa de apel a conturat o îmbogăţire fără just temei în favoarea reclamanţilor, în evidentă contradicţie cu directivele deciziei de casare.
Soluţia instanţei de apel încalcă şi prevederile art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât cuantumul daunelor morale de 280.000 euro este exagerat în raport cu proporţionalitatea prevăzută de jurisprudenţa CEDO în funcţie de atingerea adusă, dar şi faţă de cuantumul veniturilor realizate de către defunctul D. anterior decesului.
Referitor la veniturile realizate de defunctul D. anterior decesului acestuia, recurenta a arătat că, aşa cum rezultă din probele dosarului, venitul său mediu lunar era de aproximativ 500-600 euro/lună, respectiv circa 7.000 euro/an.
Faţă de acest venit mediu anual al defunctului, instanţa de apel a acordat intimatilor-reclamanţi daune morale echivalente cu sumele cu care ruda (soţ/tată) acestora ar fi contribuit la bugetul familiei într-o perioadă de 40 de ani, sumă complet exagerată, care nu numai că acoperă pe deplin veniturile realizate de acesta, precum şi suferinţa cauzată soţiei şi copiilor săi (aflaţi aproape de majorat) de pierderea sa prematură, dar raportat la veniturile familiei intimaţilor-reclamanţi dinainte de pierderea rudei lor apropiate, reprezintă un folos material injust acordat acestora.
Aceeaşi concluzie rezultă din simpla analiză a despăgubirilor în caz de deces cauzat prin accident, acordate cu titlu de daune morale de instanţele de judecată din Uniunea Europeană la un venit mediu net lunar de 1.576 euro, care, în medie, este de 13.636 euro pentru fiecare persoană îndreptăţită la primirea unor astfel de despăgubiri.
Cuantumul daunelor morale, pe care se impune să le primească intimaţii-reclamanţi în urma prejudiciului suferit de aceştia prin pierderea prematură a rudei lor apropiate, trebuie să fie echivalent cu acela pe care le-ar primi în cazul în care defunctul D. ar fi decedat într-un accident de circulaţie, situaţia fiind similară”, susține CNAIR.
ÎCCJ îmbrățișează perspectiva CNAIR: doar bogații pot avea pretenții la daune morale
Deși victimele argumentează că statistica prin care s-a stabilit că instanţele europene au acordat despăgubiri medii în sumă de 13.636 euro nu este izvor de drept şi nu obligă instanţele din România, ÎCCJ îmbrățișează argumentele CNAIR. ÎCCJ reproșează Curții de Apel Timișoara că nu a ținut cont de motivele inițiale de casare, care se refereau la cuantumul prea mare al daunelor morale.
„Refăcând judecata în urma casării cu trimitere, instanţa de apel a dat curs doar în mod parţial dezlegărilor şi îndrumărilor obligatorii ale deciziei de recurs, deoarece prin hotărârea pronunţată aceasta a refăcut argumentarea acordării daunelor morale pe care le-a stabilit într-un cuantum identic, dar omiţând a se preocupa de asigurarea finalităţii compensatorii a despăgubirilor după cum indicase instanţa de recurs, adică "comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai existent în acest stat, aşa încât reparaţia bănească să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a beneficiarilor" şi cât, prin cuantumul lor, daunelor morale să nu fie deturnate de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, acelea de a permite celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
Răspunzând criticilor pârâtei din apel - care contestase suma acordată drept echivalent al prejudiciilor de ordin moral ca fiind complet exagerată prin raportare la venitul mediu lunar al victimei directe sau la venitul familiei de dinaintea pierderii rudei apropiate ori prin raportare la cuantumul despăgubirii medii în caz de deces cauzat prin accident, acordat de instanţele din Uniunea Europeană funcţie de un venit mediu net lunar mai mare decât cel din România (respectiv de 1.576 eu) - instanţa de rejudecare s-a rezumat să reţină că aceasta nu a făcut dovada mediei europene a sumelor acordate în caz de deces (ca fiind de 13.636 euro) ori a neacordării de daune morale rudelor victimei imediate în unele ţări membre şi, de asemenea, că nu poate dimensiona cuantumul daunelor morale funcţie de criterii economice precum cel referitor la veniturile realizate de defunct.
Or, dimensionarea cuantumului daunelor morale comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai în acest stat a constituit, precum s-a arătat, o linie de îndrumare a deciziei de casare menită să asigure o aşezare echitabilă a despăgubirii acordată victimei, care să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, aşa încât nivelul stabilit să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege.
Instanţa de apel a refuzat această raportare motivând, eronat şi împotriva deciziei de casare, că în stabilirea daunelor morale nu pot fi utilizate criterii economice precum cele referitoare la veniturile realizate de defunct, cu toate că raportarea la care îndruma decizia instanţei de recurs avea ca obiectiv, în circumstanţa criticilor pârâtei, verificarea cerinţei ca reparaţia bănească acordată să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei, ci să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale.
Aceste exigenţe şi aceste nuanţe sunt importante şi au semnificaţia lor proprie atunci când în discuţie se află compensarea prejudiciilor de ordin moral provocate prin suferinţele de ordin sufletesc, moral şi psihic îndurate de rudele celor decedaţi în accidente ori în circumstanţe factuale asimilate acestora, precum cele în speţă, având în vedere dimensiunea majoră a acestora, aproape sau chiar incomensurabilă şi imposibilitatea, din acest motiv, a acoperirii integrale a unor atare prejudicii. Tendinţa dimensionării daunelor acordate spre acelaşi nivel major al prejudiciului încercat devine un factor de rupere a echilibrului şi de pierdere a calităţii de "satisfacţie echitabilă" a daunelor morale care, aşa cum a statuat deja anterior decizia de casare, atrage consecinţa deturnării acestora de la scopul şi finalitatea prevăzută de lege, atare despăgubiri nefiind menite, spre exemplu, să preia rolul şi funcţia daunelor materiale.
Or, păstrând acelaşi cuantum al daunelor morale ce fusese acordat de instanţe în primul ciclu procesual de judecată a cauzei, fără a-l supune verificării cerinţelor la care îndruma decizia de casare, instanţa de apel s-a plasat prin judecata sa într-o poziţie de contradicţie făţişă în raport cu aceasta, pronunţând din acest motiv o soluţie nelegală, ce a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi casabilă pe temeiul dispoziţiilor art. 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.”, se arată în decizia ÎCCJ.
Decizia ÎCCJ completă, AICI! (.pdf)
