Premium
- National:
Intortocheate mai sunt strategiile celor care se dovedesc atotputernici la butoanele tarii, mai ales atunci cand este vorba de entitati atent etanseizate precum structurile informative. Si uite cum, in timp ce poporul nu-si poate dezlipi ochii de ecranele televizoarelor, pentru a afla inca vreun nou posibil nume de premier, insusi seful statului a luat o decizie care produce mirare pana si printre initiatii sistemului.
Nu, nu este vorba despre cine va fi pus sa zambeasca frumos in viitoarele fotografii oficiale de la Palatul Victoria, ci despre semnarea decretului prin care Daniel Ion Balasa a fost numit adjunct al directorului general al Serviciului de Protectie si Paza. Post in care l-a inlocuit pe Alexandru Burian, cel caruia, in luna noiembrie, tot Klaus Iohannis ii oferea cea de-a patra stea de general, odata cu trecerea sa in rezerva. Si pentru ca misterul comportamentului „neamtului” sa fie si mai adanc, in aceeasi zi a fost semnat si decretul de trecere in rezerva a chestorului de politie Danut Tudor, pana acum secretar general adjunct al Ministerului de Interne. Desigur, la prima vedere, toate aceste informatii par o insailare de stiri birocratice separate si fara nicio noima. Numai ca, totusi, ele au un numitor comun mai mult decat surprinzator: Gabriel Oprea!
C-un ochi plange, cu altul rade!
Cam asta trebuie sa fie starea de spirit a fostului vicepremier la aceasta ora, cand, asezat la biroul sau de la Palatul Cotroceni, Klaus Iohannis i-a dat, in scris, o veste proasta si una buna. Mai intai, cuscrul lui Gabriel Oprea, chestorul Danut Tudor, desi pe timpul mandatului tehnocrat de la Minsiterul de Interne s-a straduit sa nu se remarce prin nimic, a fost in cele din urma „expulzat” din MAI, in ciuda politicii de „camuflaj”.
Iar lovitura pentru Oprea este cu atat mai mare cu cat, practic, acesta ramasese „ultimul mohican” al sau din ministerul pe care, iata, cu doar un an si putin in urma, inca il conducea cu mana de fier. Insa socul loviturii probabil a fost atenuat de celalalt decret semnat de catre Klaus Iohannis, prin care Daniel Ion Balasa a ajuns „stapanul informatiilor” de la SPP, luandu-i locul „pensionatului” Alexandru Burian. Desigur, si aici victoria nu poate fi considerata una deplina. Pentru ca, sa nu uitam, in vremurile de glorie ale vicepremierului, cand interesul national era in tot si-n toate, numele lui Daniel Ion Balasa figura in fruntea listei scurte, fiind printre marii favoriti in cursa de a-i lua locul „nemuritorului” Lucian Pahontu.
Dar, uite ca nu a fost sa fie chiar sef plin la SPP, ca aici este asteptat inca „omul de la munte”…
Sef de cabinet
Oricum, desi multi habar nu aveau la acea vreme ca Balasa este ofiter SPP, sefii de prin Ministerul de Interne l-au indragit pe acesta pe vremea cand toti il cunosteau ca „seful de cabinet” al lui Oprea si chiar „finul” acestuia. Dar, la cati cumetri a avut vicepremierul, inclusiv unii celebri ca Victor Ponta, aproape ca nici nu mai conteaza acest aspect, mai ales ca, intr-un fel, Balasa nu a fost deloc expus in vremurile tulburi cand lucra la secretariatul fostului ministru de Interne, Gabriel Oprea. Care, daca intre timp nu s-o fi suparat pe fostul sau om de incredere, nu ar avea acum decat motive sa se bucure ca, uite, Iohannis nu-i poarta ranchiuna. Bine, asta in conditiile in care „neamtul” chiar are habar ce i se pune la mapa sa semneze…
„Contabilul” se pensioneaza, dar consiliaza
Desigur, mai sunt si alti adjuncti la SPP, dar postul lasat de Burian lui Balasa este unul cu totul aparte, tinand cont ca de aici este centrul de comanda al structurilor de informatii din cadrul serviciului.
- RFI:
Încredearea – fundament al vieţii în comun
In Germania, dar şi în alte ţări europene, acest atac ruinează şi mai mult acest concept fundamental numit „încredere”. Lumea occidentală precum şi cea occidentalizată au construit un întreg mod de viaţă pe acest concept aparent firav. În lumea democraţiei oamenii au încredere în statul de drept, în legile existente, în forţele de poliţie, în presă, în oamenii politici, în calitatea produselor, în bunele intenţii ale fiecărui cetăţean care participă la viaţa socială, şi aşa mai departe. Fără o minimă bază de încredere viaţa în comun, şi mai ales viaţa în comun aşa cum a forjat-o Occidentul, devine imposibilă.
Ori, exact acest concept începe să fie ruinat de atacurile teroriste. Germanii au primit cu încredere anul trecut pe teritoriul loir peste un milion de străini. Mai multe acte de violenţă comise de unii dintre aceşti refugiaţi, mai multe tentative de atentate şi chiar un asasinat puse în legătură cu politica migratorie a doamnei Merkel au început să suscite însă îndoieli printre germani. Iar atacul de luni seară nu face decît să amplifice aceste îndoieli şi să provoace chiar resentimente.
Îndoieli şi resentimente exprimate în prezent mai puţin în presă cît pe reţelele de socializare. Acest canal mediatic paralel cu mii de ramificaţii este în prezent un seismograf social important iar ceea ce spun mii de germani despre atacul de la Berlin nu poate decît să fie îngrijorător. Cancelara Angela Merkel este prima care are motive de îngrijorare. Mulţi germani se îndoiesc în acest moment de capacitatea doamnei Merkel de a le asigura protecţia şi securitatea, iar legislativele de anul viitor riscă să fie puternic perturbate de acest ultim atentat.
Turcia şi Iordania, alte ţinte ale terorismului
Si atacul de la Ankara, în care şi-a pierdut viaţa ambasadorul Rusiei în Turcia, pune o problemă similară. Omul care l-a asasinat pe ambasadorul rus făcea parte din forţele speciale, avea de fapt o misiune de protecţie.
Mă întreb cu ce ochi privesc în prezent diplomaţii ambasadelor occidentale de la Ankara spre poliţiştii turci însărcinaţi cu protecţia lor. Îndoiala se naşte întotdeauna instinctiv chiar dacă raţiunea tinde să o calmeze. Sigur că Melvüt Mert Altintas, poliţistul de 22 de ani care l-a ucis pe la spate pe ambasadorul rus, rămîne un caz izolat. Ceea ce nu înseamnă că forţele malefice din umbră care au comandat atentatul nu au mai făcut un pas în strategia lor de „ruinare a încrederii”.
