"Un roman rafinat despre suflete zdrobite și puterea taumaturgică a artei" spunea celebrul Bernard Pivot.
Un profesor de istorie a artei din Lyon, pasionat de artă și de profesia sa, își părăsește pe neașteptate slujba și orice alt contact, fără explicații de vreun fel, pentru a se angaja paznic de sală la Muzeul parizian d'Orsay. Despărțirea de o posibilă logodnică, după șapte ani de relație, nu pare să fie între posibilele cauze. Celor insistenți le vorbește despre un an sabatic, în care ar vrea să scrie un roman. Profesorul are un doctorat în opera lui Modigliani și, cum noua sa slujbă începe cu deschiderea unei retropective Modigliani la acel muzeu, e un prilej excelent să contemple zilnic operele despre care a scris multe pagini, mai ales portretul lui Jeanne Hébuterne cu care pare „să vorbească”. Mulțimi de oameni vizitează retrospectiva, inclusiv grupuri însoțite de ghid. Profesorul paznic nu se poate abține și intervine cu adăugiri și corecturi la comentariul ghidului, care, evident deranjat. îl reclamă. A doua oară paznicului nu i se mai iartă intervenția și este dat afară. Profesorul revine la Lyon pentru un sfârșit de săptămână, unde intervine povestea unei studente la belle arte cu o experiență traumatizantă (fusese violată de unul dintre profesorii ei) care ajunsese să se sinucidă, potrivit Mediafax.ro.
Citește și: Mossadul recunoaște: Toate serviciile secrete ale lumii se bat pe materialele medicale
Întrebat într-un interviu dacă s-a gândit la faimoasa frază din „Idiotul” lui Dostoievski, „Frumusețea va salva lumea”, David Foenkinos răspunde : ”Corespunde perfect subiectului meu, pentru e vorba de un personaj care, după ce a trăit un traumatism, încearcă să se salveze apropiindu-se de frumusețe. (...) E o carte care se bazează pe un mister. Nu înțelegi de ce personajul principal păsăsește totul să devină paznic într-o sală de muzeu. Dar e interesant să încerci să descifrezi progresiv și să afli cu încetul ce a trăit el. Într-un anume fel, e bine să încerci să avansezi spre limpezime împreună cu el.”
De altfel ideea revine în roman sub forma „frumusețea aduce împăcare”. Pentru a supraviețui, profesorul nu găsește decât un remediu, să se îndrepte spre frumusețe. În spatele secretului său vom înțelege că e destinul tinerei studente care s-a sinucis și căreia profesorul îi organizează o expoziție post-mortem cu schițele și tablourile descoperite în locuința sa.
Citește și: În vreme de pandemie, sub ochii ministrului Alexe se taie păduri într-o veselie
Prin urmare, avem în față un David Foenkinos mai puțin reușit decât cel cu care am fost obișnuiți, cel puțin unii dintre noi. Impresia destul de neplăcută a unei intrigi încropite doar pentru a exploata ingrediente care au funcționat cu succes în romane anterioare. Dar, firește, nu poți să nu fii de acord cu ideea că e posibil ca o contemplare a frumosului să poată ajuta la vindecarea rănilor sufletului.
Din fericire, un roman tradus de Daniel Nicolescu excelent, adică în siajul traducerilor sale anterioare.
David Foenkinos - "Către frumusețe". Traducere şi note de Daniel Nicolescu. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. 228 pag.
Comentează