Premium
"Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga (...) o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depăşim".
Vă semnalăm astăzi o carte excepțională, superb scrisă, într-o excelentă traducere. Autoarea este Guzel Iahina, născută în 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, a urmat cursurile Școlii de Cinematografie, secția scenaristică, la Moscova, a lucrat în relații publice, publicitate și marketing și și-a publicat primul roman, "Zuleiha deschide ochii", în 2015. A obținut cu această carte mai multe premii, rusești și internaționale. Cel de-al doilea roman al său, cel de față, publicat în 2018, a câștigat în anul 2019 Bolșaia Kniga și Marele Premiu Ivo Andrić în Serbia, potrivit mediafax.ro.
Citește și: Marcel Vela, vești uriașe pentru oamenii care au peste 65 de ani: Veți beneficia de condiții mai bune
"Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga - vibrantă, aparte, vie - o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depășim".
Pe vreme împărătesei Ecaterina cea Mare, un mare număr de țărani germani au fost chemați să se stabilească în stepa rusească, pe malurile Volgăi, în apropierea orașului Saratov, și să muncească pământul. Li s-a permis să-și păstreze credințele, religia și limba. Au întemeiat mai multe orașe, cu nume asemănătoare celor pe care le știau din ținuturile germane - cum ar fi Gnadental, orășel din Saxonia. Aproape două secole și-au dus viața liniștiți și au prosperat, până a venit primul război mondial, apoi revoluția bolșevică și toate s-au schimbat. Atunci începe povestea imaginată de Guzel Iahina, pornită de la fapte reale.
Scriu editorii: "Iakob Ivanovici Bach, profesor în satul german Gnadental de pe Volga, duce o viață simplă, anonimă. Într-o zi, este chemat pe celălalt mal al fluviului ce <<împarte lumea în două>> să-i dea lecții unei tinere fragile și timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzător că între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Este însă singurul fapt previzibil din acest roman amețitor, căci în clipa următoare istoria dă năvală, răsturnând reguli și destine, realitatea capătă accente supranaturale, adevărul nu mai este același și totul se topește într-o grandioasă epopee din ritmul căreia nu te mai poți desprinde".
Citește și: Suedia dă Marea Lovitură în criza CORONAVIRUSULUI: au mers contra curentului și au câștigat
Klara fuge de acasă, pe când părintele ei fuge în lume de bolșevici, ajunge la învățătorul ei, e violată de scursuri ale societății care se târau după armatele ce veneau și plecau, naște o fetiță, moare la naștere, copila e crescută de fostul profesor care, în fața năpastelor istoriei, decide să nu mai vorbească. Ca să-și hrănească copila, face un pact cu un politruc stabilit în sat, să obțină mâncare în schimbul scrierii unor basme (pe care politrucul le publică sub numele lui în ziar). "Basmele și legendele, ele sunt temelia". "Ești un Platon al nostru, un Platon de pe Volga! Un Herodot lățos!", "Tu parcă nu înșiri cuvinte, ci împletești dantele". Scrie basme, în timp de bolșevicii transformă satul, îl colectivizează, rechiziționează recoltele, îi arestează pe cei îndestulați numindu-i chiaburi, închid biserica, introduc propaganda în orice. Fostul profesor Bach vede și lumea: "Aceste schimbări erau atât de incredibile, încât Bach se străduia să găsească o comparaţie pe măsură. Cele întâmplate nu puteau fi numite nici cutremur, nici uragan: după cataclismele naturale, lumea, răscolită de stihiile dezlănţuite, îşi păstrează totuşi elementele principale - cerul, soarele, pământul. Astăzi însă în Gnadental nu mai era nici unul, nici al doilea, nici al treilea: noua putere instaurată la Petersburg abolise cerul, declarase soarele inexistent, iar pământul îl înlocuise cu aer. Oamenii se bălăceau în acest aer, deschizând speriaţi gurile, neştiind să se revolte şi nevrând să accepte. Credinţa, şcoala şi comunitatea - cele trei nuclee de nezdruncinat ale vieţii în colonie - le fuseseră confiscate gnadentalienilor, aşa cum îi fuseseră confiscate morarului Wagner casa şi vitele: biserica fusese închisă, pastorul Händel şi soţia lui fuseseră cât pe-aici să fie trimişi în Nord (turma lui înarmată cu furci şi cârlige sărise în apărarea lui şi câştigase); profesorul fusese izgonit din şcoală, promiseseră să trimită altul, dar nu mai trimiseseră; conducerea obştească fusese declarată anacronică şi înlocuită cu sovietele, care trebuiau să se afle în fruntea noii societăţi, şi cu colhozul, care era văzut drept mâinile şi picioarele Gnadentalului reînnoit. Câţiva colonişti au hotărât să fugă de această viaţă de neînţeles: cei mai iuţi şi mai curajoşi au ajuns în America, cei mai perseverenţi şi mai abili - în patria istorică; majoritatea însă, după ce s-au chinuit luni în şir la graniţa poloneză, după ce au rătăcit prin lagăre de refugiaţi din Bielorusia, Ucraina şi Germania, s-au vărsat înapoi în Gnadental - toate râurile se varsă, după cum se ştie, în Volga.
Aşa trăia acest nou Gnadental, care acum trebuia să fie numit sovietic-, colonia pe jumătate distrusă, oamenii pe jumătate deznădăjduiţi, vitele pe jumătate moarte de foame".
Citește și: Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe: cum se celebrează și ce este intezis în această zi
Povestea continuă, complicându-se, până la al doilea război mondial, cu teroarea care se dezlănțuie asupra populației de origine germană, cu apariția lui Lenin păzit până la moarte de următorul conducător, Stalin, hotărât să fie unicul cîrmuitor și stăpân al lumii. Sunt câteva scene antologice inclusiv cu Stalin care se plimbă cu un tren blindat pe malurile Volgăi, sau joacă biliard, imaginându-și că partenerul său e Hitler, sau înconjurat de o haită de câini flămâni cărora le împarte un pește fript.
O carte nepărat de citit.
Guzel Iahina - "Copiii de pe Volga". Traducere din limba rusă și note de Luana Schidu. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 444 pag.
