Curtea Constituțională dezbate, miercuri, obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra noii legi privind pensiile de serviciu ale magistraților, adoptată de Guvernul Bolojan prin angajarea răspunderii.
În plenul din 5 decembrie, ÎCCJ, reunită în Secții Unite, a decis în unanimitate sesizarea CCR, invocând atât motive extrinseci, cât și intrinseci de neconstituționalitate. Magistrații reclamă încălcarea independenței justiției, discriminări față de alte categorii cu pensii de serviciu și neclaritatea unor termeni și mecanisme legislative. Textul contestat stabilește vârste de pensionare aliniate treptat cu sistemul public, condiția de 35 de ani vechime totală și plafonarea pensiei la 70% din venitul net al ultimei luni de activitate.
Sesizarea ÎCCJ vine după ce prima variantă a legii a fost respinsă de CCR în octombrie, din motive de procedură privind avizul CSM. De data aceasta, Guvernul a reluat procesul, a obținut avizul consultativ (negativ, dar existent) și și-a angajat răspunderea din nou. Între timp, opoziția a depus o moțiune de cenzură (ordinară, nu în procedura de angajare a răspunderii), care urmează să fie dezbătută luni, ceea ce amplifică miza politică a deciziei CCR. Judecătorii constituționali analizează un text care, potrivit ÎCCJ, afectează statutul magistraților și contravine jurisprudenței CJUE, CEDO și CCR, prin modificări considerate abrupte și lipsite de predictibilitate.
Riscurile unui vot de respingere a sesizării: „autogolul” CCR
Potrivit unor surse apropiate mediului judiciar, respingerea sesizării ÎCCJ, care ar valida legea Guvernului, ar crea pentru CCR o problemă internă majoră. Sursele afirmă că, în secunda următoare unei decizii de admitere a legii magistraților, opoziția ar depune un proiect identic privind pensiile judecătorilor constituționali. CCR nu ar mai putea argumenta o diferență de tratament între magistrații din jurisdicțiile judiciare și cei din jurisdicția constituțională, întrucât ambele categorii beneficiază de pensii de serviciu pentru funcții jurisdicționale. A valida diminuarea substanțială a pensiilor judecătorilor din instanțele clasice, dar a respinge o măsură identică aplicată propriilor membri, ar genera o situație publică imposibil de gestionat, cu un risc major de pierdere a legitimității.
Orice tentativă de a respinge o lege privind pensiile CCR, după ce o lege identică pentru magistrați ar fi fost declarată constituțională, ar declanșa imediat reacția opiniei publice, care ar percepe un dublu standard în materie. Aceeași situație ar alimenta presiuni pentru modificarea legii de funcționare a CCR și ar afecta credibilitatea instituției. Din această perspectivă, un vot de validare a legii magistraților ar putea deveni pentru Curte un „autogol” strategic, întrucât ar deschide calea unor consecințe legislative și politice greu de contracarat.
Vezi și: Jocuri de culise la CCR - Presiuni pentru amânarea deciziei pe legea pensiilor magistraților (surse)
Context instituțional și argumentele din sesizarea ÎCCJ
Sesizarea ÎCCJ critică atât procedura, cât și fondul actului normativ. Judecătorii arată că Guvernul nu a justificat urgența angajării răspunderii și că invocarea jaloanelor PNRR a fost utilizată eronat, întrucât Comisia Europeană considerase deja îndeplinite obiectivele relevante privind pensiile speciale. Totodată, ICCJ susține că Executivul nu a furnizat date privind impactul bugetar imediat – un element esențial în justificarea caracterului urgent. Pe fond, instanța supremă afirmă că legea folosește termeni inexistenți în legislație, introduce tranziții incomplete și generează creșteri bruște ale vârstei de pensionare pentru 66% dintre magistrați, afectând securitatea juridică și previzibilitatea statutului profesional.
Înalta Curte invocă și o discriminare nejustificată față de alte categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu, unde standardul de calcul este mai favorabil. În cazul magistraților, procentul este de 55% din baza de calcul, plafonat sever la 70% din venitul net. Analiza ICCJ afirmă că aceste diferențe sunt improprii, având în vedere rolul constituțional al magistraților și contribuția redusă a acestor pensii la cheltuielile bugetare totale. Documentul mai atrage atenția că reducerea pensiei speciale până la praguri inferioare sistemului public pentru generațiile viitoare echivalează, practic, cu desființarea instituției pensiei de serviciu, considerată un element esențial al independenței justiției.
Comentează