Premium
- În România, proiectul de lege inițiat de Guvern pentru transpunerea Directivei a trecut de votul Senatului în aprilie, îndreptându-se spre votul Camerei Deputaților.
- Av. Răzvan Vlădulescu: „Demersul reprezintă încă o dovadă a intenției de integrare europeană totală a României, îndeosebi în ceea ce privește procesul legislativ, prin transpunerea legislației unionale la nivel intern, în vederea armonizării legislației interne cu cea europeană precum și a transpunerii cadrului unitar legislativ european și la nivel intern.”
România este obligată să transpună în legislația națională Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii. Adoptată la 23 octombrie 2019, directiva a intrat în vigoare la 16 decembrie 2019, iar statele membre erau obligate să o transpună în legislația lor națională până pe 17 decembrie 2021. În România, proiectul de lege inițiat de Guvern pentru transpunerea Directivei a trecut de votul Senatului în aprilie anul acesta, îndreptându-se spre votul Camerei Deputaților.
Directiva emisă de UE, pe care România ar trebui să o transpună în legislația națională cât mai curând, stabilește cadrul de protecție a avertizorilor de integritate, aria de aplicabilitate, tipurile de canale de raportare, respectiv cine ar trebui sa le implementeze și responsabilități.
Avertizorii de integritate (whistleblowers) sunt persoanele, angajați sau foști angajați, care raportează, într-un context profesional, încălcarea unor legi, reguli, sau proceduri din cadrul unei companii. Aceștia ar trebui protejați de lege, iar companiile ar trebui să implementeze măsuri și proceduri interne pentru aceste raportări.
„Situația reglementată legislativ aduce mult mai multă transparență activității societăților de profil, contribuind la un climat propice dezvoltării acesteia, în spiritul protecției angajaților cât și al partenerilor de afaceri. Aceasta impune în mod concordant protecția avertizorilor de integritate, conferită ex lege, în vederea prevenirii acțiunilor vindicative ulterioare ale societăților. În mod egal, vor trebui stabilite și limitele de divulgare ale activităților intra-societare, precum și un nivel maxim de credibilitate al activităților și evenimentelor divulgate, în vederea prevenirii faptelor de divulgare nereală sau nesusținute din partea angajaților sau a foștilor angajați, îndreptate în mod neintemeiat împotriva societății în cauză”, a declarat Avocat Răzvan Vlădulescu, fondator Vlădulescu Attorneys & Consultants.
Conform Directivei, raportarea poate fi realizată anonim, prin mai multe canale – intern, în cadrul companiei, ori extern prin canalele implementate de autorități.
„Situația care poate interveni este una extrem de sensibilă, în sensul că vor trebui preîntâmpinate fapte vindicative provenite de la foștii sau actualii angajați, precum și situația în care raportările acestora nu pot fi susținute de activități reale, concrete. În atare situație, se pot stabili mijloace de coerciție precum și sancțiuni concrete care ar urma să intervină, în cazul în care divulgările persoanelor implicate nu corespund realității.
În egală măsură, în situația în care raportarea pe canalele interne sau externe nu a dat rezultate sau dacă avertizorul nu a fost notificat cu privire la acțiunile subsecvente într-un termen de trei luni (sau, după caz, șase luni, în cazurile temeinic justificate), soluția poate fi ca divulgatorul să poată alege ca o ultimă soluție divulgarea în spațiul public, cu înlăturarea oricăror consecințe de natură civilă/administrativă care ar putea rezida dintr-o asemenea faptă”, a adăugat Avocat Răzvan Vlădulescu.
