Acordul anunțat de președintele american Donald Trump cu Vladimir Putin, prin care Rusia urmează să livreze cantități importante de motorină pe piața internațională, a provocat reacții vehemente din partea liderilor Uniunii Europene. Oficialii europeni acuză Washingtonul că oferă Moscovei noi surse de finanțare pentru războiul din Ucraina. Criticile vin însă într-un moment în care chiar Uniunea Europeană continuă să cumpere masiv gaze naturale lichefiate din Rusia, importurile din proiectul Yamal ajungând, numai în primele nouă luni ale anului 2026, la o valoare estimată de aproape 8 miliarde de euro. Datele ridică semne de întrebare privind consecvența politicii europene de sancțiuni.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a criticat sâmbătă decizia administrației Trump de a relaxa sancțiunile asupra motorinei rusești, avertizând că măsura oferă Moscovei venituri suplimentare pentru continuarea războiului.
„Suspendarea sancțiunilor asupra motorinei rusești oferă Moscovei mai multe venituri pentru a purta războiul”, a transmis Kallas, subliniind că nu este momentul pentru reducerea presiunii asupra Rusiei și că Europa nu intenționează să procedeze astfel.
O poziție similară a fost exprimată de premierul suedez Ulf Kristersson, care a declarat că regretă acordul dintre Statele Unite și Rusia, deoarece veniturile din energie reprezintă o sursă esențială de finanțare a agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Guvernul german, prin purtătorul de cuvânt Stefan Kornelius, a anunțat că Berlinul rămâne angajat în aplicarea sancțiunilor împotriva Moscovei și colaborează cu partenerii europeni pentru adoptarea unor noi măsuri restrictive.
Reacțiile europene contrastează însă cu datele privind propriile importuri de energie din Rusia, publicate chiar în ziua în care Trump anunța înțelegerea cu Putin.
Aproape 8 miliarde de euro pentru gazul rusesc, plătite de europeni în numai nouă luni
Potrivit unui raport publicat vineri, 9 octombrie, de organizația germană Urgewald, pe baza datelor companiei de analiză a pieței energetice Kpler, porturile Uniunii Europene au primit, în perioada ianuarie-septembrie 2026, nu mai puțin de 167 de transporturi de gaze naturale lichefiate din proiectul rusesc Yamal LNG, situat în Siberia.
Cantitatea totală s-a ridicat la 12,18 milioane de tone, în creștere cu 9,5% față de aceeași perioadă a anului trecut. Valoarea estimată a importurilor a ajuns la 7,88 miliarde de euro, depășind deja cele aproximativ 7,2 miliarde de euro calculate pentru întregul an 2025.
Datele arată că Uniunea Europeană a absorbit 85% din exporturile înregistrate ale proiectului Yamal în primele nouă luni ale anului, devenind de departe cea mai importantă piață pentru gazul rusesc produs în această regiune.
Cu alte cuvinte, în timp ce oficialii europeni condamnă posibilitatea ca Rusia să obțină venituri suplimentare din vânzarea motorinei către americani, piața europeană asigură deja venituri comerciale de ordinul miliardelor de euro pentru unul dintre cele mai importante proiecte energetice rusești.
Mai mult, numai în luna septembrie, când interdicția europeană privind noile contracte și anumite contracte pe termen scurt era deja în vigoare, porturile UE au primit aproximativ 792.000 de tone de GNL din Yamal, cu o valoare estimată de 818 milioane de euro.
Principalii beneficiari ai acestor livrări nu sunt Ungaria sau Slovacia, state frecvent criticate pentru relațiile lor energetice cu Moscova, ci Franța, Belgia și Spania.
În primul semestru al anului 2026, Franța a primit 3,74 milioane de tone de GNL din Yamal, Belgia 2,70 milioane de tone, iar Spania 2,50 milioane de tone. Olanda a urmat cu aproximativ 882.000 de tone.
Este vorba despre cantitățile descărcate în porturile acestor țări, nu neapărat despre consumul lor intern, o parte a gazului putând fi ulterior comercializată pe alte piețe europene.
Urgewald atrage atenția că Europa continuă să ofere Rusiei nu doar o piață de desfacere, ci și infrastructura portuară și serviciile necesare transportului gazului arctic.
Sebastian Rötters, responsabil pentru campaniile privind sancțiunile în cadrul organizației, avertizează că măsurile europene adoptate până acum au avut un efect limitat asupra acestui comerț și că fiecare lună de livrări aproape neîntrerupte înseamnă noi venituri pentru Rusia.
Ce a negociat Trump cu Putin: până la 4,8 milioane de tone de motorină
Înțelegerea care a provocat nemulțumirea liderilor europeni a fost anunțată vineri, 9 octombrie, de Donald Trump, după o convorbire telefonică cu Vladimir Putin.
Potrivit președintelui american, Rusia s-a angajat să furnizeze imediat peste 300.000 de tone de motorină pieței americane și celei internaționale, urmând ca alte 500.000 de tone să fie livrate în noiembrie și încă un milion de tone la scurt timp după aceea.
Trump a anunțat și posibilitatea livrării altor trei milioane de tone, în funcție de starea și capacitatea rafinăriilor rusești, afectate de atacurile ucrainene.
În total, cantitatea promisă poate ajunge la 4,8 milioane de tone de motorină, însă nu există deocamdată confirmarea că toate livrările vor fi realizate și nici o valoare contractuală publică a tranzacțiilor.
Pentru facilitarea comerțului, Departamentul Trezoreriei din SUA a emis, la 9 octombrie, Licența Generală nr. 135, care autorizează temporar anumite tranzacții privind vânzarea, livrarea și importul motorinei de origine rusă, inclusiv în Statele Unite, până la 7 aprilie 2027.
Donald Trump susține că înțelegerea urmărește reducerea prețurilor la combustibili, într-un context în care motorina s-a scumpit puternic pe piața americană, afectând agricultura, transporturile și costul vieții.
Potrivit Reuters, prețul mediu al motorinei în SUA ajunsese la aproximativ 6,28 dolari pe galon înaintea anunțului, pe fondul crizei energetice amplificate de războiul cu Iranul și de problemele de aprovizionare.
Analiștii citați de Reuters și Associated Press consideră însă că livrările promise de Rusia ar putea avea un efect limitat asupra prețurilor, atât din cauza volumelor raportate la piața mondială, cât și a dificultăților de producție din rafinăriile rusești.
Dubla măsură europeană: banii pentru gaz nu finanțează același război?
Comparația dintre cele două situații scoate la iveală o contradicție în discursul liderilor europeni. Argumentul invocat de Kaja Kallas și de premierul suedez este că veniturile rezultate din exporturile energetice permit Rusiei să își susțină economia și, implicit, operațiunile militare împotriva Ucrainei.
Același argument economic se aplică însă și gazului cumpărat de companiile europene din Rusia.
Există, desigur, o diferență juridică importantă. Uniunea Europeană a stabilit un calendar pentru eliminarea treptată a gazului rusesc, în timp ce administrația Trump a decis să relaxeze temporar sancțiuni deja existente.
Potrivit regulamentului european adoptat în 2026, importurile de GNL rusesc în baza contractelor pe termen lung urmează să fie interzise de la 1 ianuarie 2027, iar cele de gaz prin conducte, în baza contractelor pe termen lung, de la 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei prelungiri limitate în anumite condiții.
Prin urmare, comerțul european cu gaz rusesc continuă, în mare parte, în baza unor contracte existente și a unor perioade de tranziție permise de legislația comunitară.
Acest fapt explică legalitatea importurilor, dar nu elimină problema de fond, veniturile Rusiei din energie având aceleași implicații economice asupra capacității sale de a susține războiul, indiferent dacă sunt generate de gazul cumpărat în Europa sau de motorina comercializată în urma deciziei americane.
Europa condamnă acordul american, dar propriul embargo total mai are de așteptat
UE a făcut progrese importante în reducerea dependenței energetice față de Rusia după invazia din februarie 2022. Ponderea gazului rusesc în importurile Uniunii a scăzut de la aproximativ 45% în 2021 la 13% în 2025.
Cu toate acestea, datele pentru 2026 arată că anumite segmente ale comerțului energetic cu Moscova rămân foarte active, iar importurile din Yamal au crescut în comparație cu anul precedent.
În paralel, Ungaria și Slovacia continuă să beneficieze de derogări europene pentru importurile de petrol rusesc prin conducte, ceea ce confirmă că politica energetică a UE include încă excepții și perioade de tranziție.
În aceste condiții, criticile europene la adresa acordului Trump-Putin aruncă o umbră asupra consecvența sancțiunilor occidentale. Dacă relaxarea restricțiilor pentru motorina rusească este condamnată pentru că oferă Moscovei bani pentru război, cum justifică liderii europeni menținerea unor importuri proprii de gaze rusești estimate la aproape opt miliarde de euro în numai nouă luni?
Diferențele dintre cele două politici sunt reale, iar volumul și valoarea finală a motorinei care va fi comercializată în urma acordului american rămân necunoscute. Totuși, cifrele importurilor europene arată că presiunea economică asupra Rusiei continuă să fie limitată inclusiv de deciziile comerciale și de calendarul adoptat chiar la Bruxelles.
În timp ce liderii europeni cer Washingtonului să nu mai ofere Moscovei noi surse de venit, Uniunea Europeană rămâne ea însăși principalul client al unuia dintre cele mai importante proiecte de export de gaze ale Rusiei, în al cincilea an de război împotriva Ucrainei.
