Premium
Conflictul mediatic având în prim plan justiția din România ține ocupată aproape integral agenda publică în ultima săptămână. Dezvăluiri, stenograme, înregistrări, iubiri neîmpărtășite, denunțuri, presiuni, denunțuri, dispariții din țară (plecări în concediu), falsificări, înjurături, practic cam toată rețeta unui cancan național care ne îndeamnă să luăm televizorul în brațe în fiecare seară și să urmărim cu sufletul la gură până intrăm în depresie. Nu mai contează nimic altceva în statul român zilele astea. Olguța a răsuflat ușurată că a prins-o evenimentul în timp ce se străduia să devină cea mai antipatică ministră a tării, explicând cum au crescut salariile mărite. Opoziția, pregătită să atace revoluția fiscală și efectele ei, a rămas cu buza umflată. Toată lumea e preocupată de aventurile lui Portocală. Lăsând gluma la o parte, conflictul este unul important pentru evoluția ulterioară a țării și nu ar trebui luat în derâdere dar justiția nu are exclusivitate între problemele românilor.
Fiind atât de intens mediatizat, niciun actor politic important din România nu a scăpat de exprimarea opiniei pe subiect. Unii abia așteptau să se bage în seamă pe subiect iar alții au tot încercat să-l fenteze cu grație, pentru că dezbaterea publică a problemelor sensibile din justiție tinde să declanșeze atacuri de panică. Degeaba, nu au scăpare. După campionatul de dat cu părerea pro și contra care a avut loc în ultima săptămână, a venit în sfârșit rândul unuia dintre puținii ale cărui păreri chiar contează, Președintele României. Pe scurt, a cam tranșat subiectul pentru toată lumea pentru că, spre deosebire de alții, Președintele este unul dintre factorii de decizie decisivi pe subiectul conflictului. Atacurile asupra DNA, deși îmbrăcate frumos în intenții nobile de reformare a unei instituții care mai face și greșeli, au avut ca scop evident, chiar și pentru cei mai puțin avizați, schimbarea din funcție a Codruței Koveși. Nu existau decât două variante, demisia sau demiterea. Prima a lămurit-o chiar șefa DNA, pe cea de-a doua a lămurit-o sec Klaus Iohannis, care a spus că nu sunt motive de demitere. Și cu asta am cam încheiat subiectul la modă pentru că, indiferent ce înregistrări spectaculoase mai apar, câte emisiuni își mai încrâncenează publicul, factorii de decizie au decis o treabă și cam aia e.
Dar conferința de presă a Președintelui a prezentat și alte chestiuni importante pentru țară, chestiuni care în fierbințeala interesului față de justiție s-ar putea să scape atenției publicului. În dorința sa legitimă de a ne informa, Președintele a anunțat, în cadrul acelei conferințe, că a avut o întâlnire cu Premierul Dăncilă și cu Liviu Dragnea, întâlnire în cadrul căreia s-au discutat mai multe subiecte de interes pentru țară. Proiecte importante privind politica externă a României, anul centenar și, desigur, nelipsita justiție. Absolut legitim și corect instituțional ca președintele să poarte astfel de discuții cu Premierul. Dar stai! A fost și Liviu Dragnea la întâlnire. Ba mai mult, conform spuselor Președintelui, chiar Liviu Dragnea a fost cel care a inițiat-o. Păi și în ce calitate a fost Liviu Dragnea la această întâlnire? De președinte al Camerei Deputaților nu, pentru că a fost întrebat Președintele și a răspuns la fel ca la aproape doua treimi din întrebări, adică nimic. În calitate de președinte al PSD, partid majoritar în Parlament? Ar fi fost oarecum legitim. Mergea dar nu a zis-o nimeni. Nu e niciun mister, Liviu Dragnea a fost prezent la Cotroceni în calitate de Premier de facto al României.
Nu cred că avea nimeni vreo îndoială că doamna Dăncilă e doar un instrument care ocupă un scaun în acte, toată lumea e conștientă că Liviu Dragnea este de fapt șeful Guvernului. Deși era o evidență, instituțional totuși ar fi mers păstrate aparențele. Liviu Dragnea poate fi chiar declarat campion național la mințit neconvingător în legătură cu implicarea lui în orice. Dar, în momentul în care Președintele țării recunoaște public faptul că la discuțiile interinstituționale dintre Președinte și Premier mai participă o persoană, recunoscând practic indirect autoritatea acestei persoane, ce rost mai au instituțiile? Nu trebuie să ne rupem hainele pe noi că vai ce a căutat Dragnea acolo, că n-ar fi trebuit să-l primească, penalul, etc. Președintele are de condus o țară și pentru asta trebuie să fie pragmatic, știe și el că Liviu Dragnea este persoana cu care poate bate în cuie orice, știm și noi, știe și Dragnea, nu e nicio supărare.
Aparențele instituționale ar trebui însă păstrate. Oricum, în România ultimilor ani, percepția populară despre democrație și funcționarea normală a unui stat modern a fost grav deformată din cauza conflictelor interminabile și a anomaliilor promovate adesea doar pe considerente de ascendent moral, sacrificând cadrul de funcționare al unui stat guvernat de legi. Un nou exemplu de ieșire din normalitate la cel mai înalt nivel nu este bine venit, pentru că poate deveni normal și tolerabil. În fapt, e doar o excepție de la regulă, o excepție creată tot de funcționarea defectuoasă a tuturor componentelor conducerii statului român din ultimii ani.
