Excesul de greutate reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea globală, fiind asociat cu riscuri crescute de boli cardiovasculare, diabet și mai multe tipuri de cancer. Ratele obezității au crescut semnificativ în Statele Unite, Europa și Australia în ultimele decenii. În Australia, de exemplu, prevalența obezității a crescut de la 24,6% în 2007–2008 la 31,7% în 2022, conform news-medical.
Totuși, povara excesului de greutate nu este distribuită uniform: unele regiuni au rate de obezitate sub 15%, în timp ce altele depășesc 40%. Aceste diferențe remarcabile ridică o întrebare importantă: disparitățile regionale privind greutatea sunt determinate în principal de factori personali, precum venitul, dieta sau activitatea fizică, sau caracteristicile mediului local au un rol mai mare?
Înțelegerea influenței relative a factorilor individuali față de cei ce țin de mediu are implicații importante pentru politici publice. Dacă factorii individuali sunt dominanți, intervențiile se pot concentra pe comportamente. Dacă mediul are un impact mai mare, decidenții trebuie să ia în considerare elemente precum accesul la alimente, posibilitățile de mers pe jos sau dezavantajele locale.
Un set de date de lungă durată arată efectele locației asupra IMC
Autorii au urmărit persoane care s-au mutat în alte zone și au analizat dacă greutatea acestora tinde să se apropie de media noii locații. Au comparat, de asemenea, grupuri de regiuni definite după nivelul indicelui de masă corporală (IMC), dezavantaj socioeconomic, accesul la alimente sau densitate. În final, au examinat dacă mediul influențează dieta și activitatea fizică, având în vedere literatura anterioară care evidențiază legături puternice între mediul alimentar, oportunitățile de mișcare și greutate.
Studiul folosește date dintr-un set național longitudinal reprezentativ, colectat anual din 2001. Pentru că IMC a fost măsurat prima dată în 2006, iar pandemia COVID-19 a perturbat tiparele de greutate și mobilitate începând cu 2020, eșantionul principal a fost restrâns la perioada 2006–2019, rezultând 99.801 observații de la 15.620 de adulți.
Au fost excluse persoanele cu valori extreme ale IMC, femeile însărcinate și cele cu date lipsă. „Mutanții” au fost definiți drept persoane care și-au schimbat codul poștal (două cifre) o singură dată; ceilalți au fost considerați non-mutanți.
Metoda principală a fost un studiu de tip „dynamic event study”, unde „evenimentul” este mutarea într-o nouă zonă. Modelul a urmărit greutatea cu câțiva ani înainte și după relocare, pentru a estima cât din schimbarea în greutate poate fi atribuit mediului zonei de destinație. Designul permite ajustarea pentru tendințele preexistente ale greutății. Analize suplimentare au comparat diferențele de greutate între grupuri de zone. Pentru a analiza mecanismele comportamentale, IMC-ul a fost înlocuit cu măsuri de cheltuieli pentru alimente, cheltuieli pentru mâncare gata preparată și frecvența activității fizice.
Mutarea modifică greutatea spre media zonei de destinație
Studiul a arătat o convergență de 15,5% către media IMC a noii locații, sugerând că mediul explică aproximativ o șesime din diferențele geografice privind greutatea. Femeile au prezentat efecte ale mediului semnificativ mai puternice decât bărbații, indicând o sensibilitate crescută la influențele locale.
Eliminarea valorilor extreme de IMC a redus ușor efectul, în timp ce excluderea adulților foarte tineri și foarte în vârstă l-a amplificat. Limitarea intervalului de timp analizat în jurul mutării a arătat că efectele mediului sunt cele mai puternice în primii ani după relocare, nu imediat după mutare.
Verificările de diagnostic au confirmat respectarea ipotezelor-cheie, inclusiv liniaritatea, absența tendințelor anterioare și stabilitatea efectelor în timp. Testele de robustețe au arătat rezultate consistente când IMC a fost logaritmat, utilizat ca variabilă categorială sau calculat după definiții diferite ale zonelor. Efectele au persistat și după ajustări ale covariatelor și în eșantioane cu mutări la distanță mare sau relocări motivate de muncă. Doar mutările mai scurte de 100 km nu au produs efecte semnificative.
Analizele de decompoziție au arătat contribuții variabile ale mediului în funcție de comparația zonelor. Mediul a explicat peste 20% din diferențele dintre zonele cu IMC ridicat și aproape 30% din diferențele dintre zonele cu acces diferit la magazine de fructe și legume. Analizele mecanismelor au arătat efecte puternice ale mediului asupra cheltuielilor alimentare și consumului de mâncare preparată, dar fără influență semnificativă asupra activității fizice.
Locația contează, dar factorii personali contează mai mult
Studiul arată clar că locația are un efect real asupra greutății, explicând aproximativ 15% din variația IMC la nivelul Australiei. Contribuții mai mari au fost observate în zone cu acces alimentar diferit sau densitate diferită, întărind concluziile studiilor anterioare care leagă mediul local de greutate.
Rezultatele sugerează că îmbunătățirea accesului la alimente sănătoase și dezvoltarea spațiilor publice ar putea completa strategiile individuale de reducere a excesului ponderal.
Un punct forte important este designul bazat pe analiza traiectoriilor înainte și după mutare, alături de testări extinse pentru robustețe. Totuși, distribuția particulară a populației australiene — cu zone vaste puțin populate în interior și concentrații mari pe coastă — poate limita generalizabilitatea, iar unele regiuni izolate au puține date.
Comentează