Un studiu recent arată că daltonismul poate împiedica recunoaşterea unuia dintre puţinii indicatori timpurii ai cancerului de vezică urinară, a zecea cauză principală a deceselor cauzate de cancer în Statele Unite.
Potrivit rezultatelor, persoanele cu deficienţe vizuale au şanse mai mari să fie diagnosticate în stadii mai avansate ale bolii, când aceasta devine mai greu de tratat şi şansele de supravieţuire scad brusc, potrivit Radio Rador România.
Daltonismul, cunoscut ca deficienţă de percepţie a culorilor, afectează aproximativ unul din 12 bărbaţi şi una din 200 de femei la nivel global.
Această afecţiune poate fi cauzată de mai mulţi factori, dar în multe cazuri este rezultatul unor mutaţii genetice ereditare care afectează conurile sensibile la lumină din retină.
Forma cea mai frecventă de daltonism împiedică distingerea culorilor roşu şi verde, ceea ce, conform studiilor anterioare, poate îngreuna detectarea sângelui în urină.
Aceasta este o problemă serioasă, deoarece sângele în urină este adesea unul dintre puţinii indicatori timpurii ai unei tumori a vezicii urinare, care, de obicei, nu este dureroasă în stadiul incipient.
Cercetătorii au constatat că pacienţii cu daltonism sunt mai predispuşi să fie diagnosticaţi într-un stadiu mai avansat şi mai invaziv decât cei cu vedere normală.
Acesta reprezintă un potenţial dublu risc pentru bărbaţi, care sunt mai afectaţi de daltonism şi de patru ori mai predispuşi la dezvoltarea tumorilor maligne în această parte a sistemului urinar decât femeile.
În general, participanţii la studiu cu daltonism au prezentat un risc cu 52% mai mare de deces în decurs de 20 de ani după diagnosticare, comparativ cu cei cu vedere normală, potrivit Live Science.
Atunci când cancerul este detectat şi tratat înainte să se răspândească dincolo de vezica urinară, supravieţuirea medie pe cinci ani este de 73%, conform Societatea Americană de Cancer.
În cazul în care se răspândeşte la alte organe precum plămânii, ficatul sau oasele, supravieţuirea scade brusc până la doar 9%.
Cercetătorii menţionează câteva limitări, inclusiv faptul că daltonismul rămâne adesea nedetectat, astfel încât unii participanţi ar fi putut fi clasificaţi greşit ca având vedere normală, ceea ce ar putea influenţa diagnosticul.
Totuşi, experţii consideră că rezultatele sunt suficient de semnificative pentru a justifica cercetări suplimentare şi ar putea determina medicii să fie mai atenţi în tratarea persoanelor cu deficienţă de distingere a culorilor.
Comentează