DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Lucian Boia ironizează Academia Română: Promit că nu voi recidiva

lucian boia

contributors.ro:

Dacă n-ați auzit încă de Academia Română (mulți români o confundă cu Academia generalului Oprea sau cu Academia de Poliție) vă asigur că veți tot auzi de ea de acum înainte. Academia s-a pus pe treabă. Țelul urmărit e nobil: salvarea neamului. Dușmani ai țării, luați aminte și vă înfricoșați. Nu mai e de glumă: Academia salvează România.
Nici nu v-ați dat seama, dar acum câteva săptămâni, țara era în pragul dezmembrării. În mod curios, nici SRI, nici SIE, nici CIA, și nici Mossadul, nu observaseră ce se pregătește României. Complotul a fost identificat și denunțat într-un Apel, devenit deja istoric, semnat de cam jumătate din membrii Academiei și lansat sub titlul, ”Identitate, suveranitate și unitate națională”. Simțindu-se descoperiți, conspiratorii au fugit care încotro, nu li se mai dă de urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Noi știm că era cât pe ce să se întâmple, scrie negru pe alb în Apelul academicienilor.
Printre acțiunile îndrepate direct ”împotriva statului și poporului român”, Apelul identifică, pe primul loc, ”rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”. Li se cere ”instituțiilor abilitate” ”să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României”.
Cum s-ar zice la pușcărie cu istoricii mistificatori! Dacă afirm, de pildă, că Burebista nu avea pe deplin o conștiință națională românească, cine știe să citească printre rânduri înțelege imediat unde bate o asemenea afirmație: minimalizând coeziunea națională a statului dac, lovesc în fapt în unitatea de azi a României. Și atunci? Atunci, stați și veți vedea. Vor interveni ”instituțiile abilitate”. Să prevină, nu mai au cum. Să contracareze, poate, nu știu în ce fel, treaba lor. Și mai potrivit fiindcă, orice s-ar zice, calomnia e gravă, ar fi să mă pedepsească. Ce spuneți: doi ani, cu suspendare? La fel ca domnul Dragnea, mă simt onorat. Spre deosebire însă de renumitul om politic, promit că nu voi recidiva. Gata, mi-am băgat mințile-n cap. Aveți dreptate: Burebista a fost un mare Român!
Nu știu însă dacă domnii de la Bruxelles vor scăpa atât de ieftin. Este clar că se fac vinovați de știrbirea suveranității României. Domnule Junker, domnule Tusk, și toți ceilalți, ați cam încurcat-o. Patru ani, fără suspendare, asta vă prezic. Dacă nu vă plac închisorile noastre, puteți alege să-i petreceți într-o închisoare belgiană.
(autor: Lucian Boia)

realitatea.net:

Fostul ministru tehnocrat al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a afirmat că spitalele de stat trebuie reformate, principala problemă a acestora fiind managementul. Conform acestuia, Ordonanţa 79/2016, care a fost miercuri respinsă de Senat, făcea tocmai acest lucru: elimina nepotismul şi politizarea din unităţile sanitare publice.
"Nu cred în privatizarea sistemul de sănătate. Spitalele trebuie reformate", a declarat Vlad Voiculescu, explicând că principala problemă a spitalelor este managementul, atât din perspectiva eficienţei, cât şi a eliminării corupţiei. "În spitale, sunt bani care se scurg, şi sunt mulţi bani, dar sunt şi bani care nu se cheltuiesc eficient", a completat fostul ministrul al Sănătăţii.
"400 milioane de lei, această suma este alocată anul pentru investiţiile în spitale Atât alocă Ministerul Sănătăţii în fiecare an pentru investiţii. Nu este o sumă mare, nu este o sumă mică, ceea ce ne lipseşte este ştiinţa cheltuirii acestui bani. Dacă cineva ar supraveghea aceste investiţii lucrurile ar fi fost făcute cu bani", a mai explicat Vlad Voiculescu.
Legat de OUG 79/2016, Vlad Voiculescu a precizat că propunea "o mică reformă a sistemului sanitar". "Sunt câteva lucruri de bun simţ privind managementul spitalelor, difinea conflictul de interese, depolitiza managementul în spitale şi elimina nepotismul", a afirmat acesta.
"Respingerea Ordonanţei 79 nu ne face cinste, nu face cinste Senatului", a precizat fostul ministru.

RFI:

Atracţia şi totodată repulsia pe care o exersează Rusia lui Vladimir Putin asupra intelectualilor francezi îsi au originile într-o lungă şi veche opoziţie între « slavofili » şi « occidentalişti ». Iată ce scrie ziarul conservator Le Figaro într-o lungă anchetă consacrată diviziunilor pe care le provoacă Rusia în rândul intelectualilor francezi.
« Umbra Moscovei este atotprezentă. Ruşii ar fi permis victoria lui Donald Trump în SUA, ruşii ar fi provocat căderea lui Matteo Renzi în Italia, ruşii ar fi piratat situl internet al candidatului Emmanuel Macron la prezindenţialele din Franţa. In fine, François Fillon şi Marine Le Pen sunt bănuiţi că ar fi supuşi Moscovei. In opinia unora, Kremlinul nu ratează nimic din prezidenţialele franceze » notează Le Figaro. Dealtfel, ziarul conservator francez reaminteşte că deputaţi francezi, de dreapta şi de stânga, dar şi din tabăra lui Jean-Luc Mélenchon s-au dus la Moscova. Intre timp, pe webul francez două canale de ştiri ruseşti, Sputnik şi Rusia Today, sunt foarte bine implantate. Printre alţii, doi foşti miniştrii socialişti, Jean-Pierre Chevènement şi Hubert Védrine, au acordat déjà interviuri acestor medii de informare.
« Si totuşi, nu toţi care privesc spre Piaţa roşie cu aceleaşi gânduri ascunse. Catolicii precum Philippe de Villiers văd în Rusia ortodoxă ultimul bastion al creştinităţii. Profetul lor este Alexandr Soljeniţân. Moşteniorii gaullismului cum ar fi Jean-Pierre Chevènement, sunt slavofili din raţiuni istorice dar şi pentru că urăsc Europa clădită de Bruxelles. In fine, altermondialiştii precum Régis Debray apreciază faptul că Rusia este inamicul desemnat al americanilor. Mai toţi aceşti oameni au adoptat dezviza : « Duşmanul duşmanului nostru este amicul nostru ». Mai există apoi şi oamenii de litere, scriitorii francezi, care iubesc Rusia. Pe această listă Le Figaro îi pune pe Sylvain Tesson şi Emmanuel Carrère.
« Leonid Brejnev calificase Franţa drept « a 16-a republică sovietică ». Oare trebuie astăzi s-o considerăm ca o extensie a imperiului putinian ? » se întreabă Le Figaro. Ziarul îi citează în acest sens pe istoricul Alain Besançon, pe specialista Rusiei Françoise Thom şi pe filosoful Philippe Raynaud care toţi scriau acum doi ani că « dreapta franceză a devenit un agent de a lui Vladimir Putin ». Cei trei deplâng faptul că în Franţa poate exista « un partid rusesc care promovează propaganda rusească şi se complace într-o admiraţie tâmpă a omului forte de la Moscova ».
« Pentru a înţelege « rolul de pivot » jucat de Rusia în sânul intelighenţiei franceze, trebuie să privim mult în spate » continuă ziarista de la Figaro. « Rusia a avut dintotdeauna partizani şi adversari veniţi din toate taberele. Incă din secolul 18 « slavofilii » şi « occidentaliştii » se confruntau în Hexagon. Voltaire progresistul era fascinat de despotismul iluminat al lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei a 2-a. De abia după 1848, rusofilia a basculat la dreapta. In fine, la sfârşitul secolului 19, imperiul rus se aliază cu Franţa contra imperiului german. Aşa se naşte slavofilia diplomatică. In fine, în lunga noapte sovietică, un mare număr de scriitori şi intelectuali – Gide, Céline, Aragon, Sartre – merg la Moscova ».

Evenimentul Zilei:

Confruntările ruso-americane sunt în creștere majoră la ONU, în Consiliul de Securitate, în momentul în care MAE rus consideră că relațiile bilaterale au atins cel mai jos punct de la sfârșitul Războiului Rece. Astfel, nu numai că situația din Estul Ucrainei a fost calificată drept agresiune rusă și ocupație rusă de către noul ambasadorul al SUA la ONU, Nikki Haley, ci mai nou, tensiunile au vizat Siria, respectiv utilizarea de către SUA a gazului clorit, armă interzise pe baza unui acord internațional la care Siria e parte din 2013.
Subiectul de dispută în care președintele Vladimir Putin a anunțat marți, din Kârgâzstan, utilizarea unui veto în Consiliul de Securitate(al șaptelea în 6 ani în favoarea lui Bashar al Assad), este unul extrem de delicat pentru că el a constituit în 2013 un casus beli, un motiv pentru declașarea unei intervenții americane în Siria împotriva regimului lui Bashar al Assad. Situația e cu atât mai complicată cu cât, la intervenția Rusiei și pe baza unei ezitări a lui Barack Obama de a interveni când a fost încălcată linia roșie, Moscova și Washingtonul ajunseseră la un acord bazat și pe o rezoluție de condamnare a Damascului oficial. Reluarea utilizării armelor chimice de către regimul de la Damasc împinge din nou tema în pragul redeschiderii subiectului intervenției directe a SUA în Siria.
Siria a utilizat arme chimice în august 2013, atunci când a lansat un atac cu gaz sarin în suburbiile Damascului, ocupate de către opoziție. În urma acestui episod, Moscova și Washingtonul au ajuns la un acord în Consiliul de Securitate prin care Siria preda toate armele chimice și se abținea de la utilizarea lor. Bashar al Assad a semnat acordul privind armele chimice, cu aceeeași ocazie, punându-și depozitele de arme chimice sub control internațional, acestea fiind transportate în afara Sirie și neutralizate. Doar așa a fost evitată atacarea Siriei de către SUA, și acest pas realizat cu critici majore la adresa președintelui Obama privind indecizia și renunțarea la propria linie roșie trasată.
Regimul sirian a încălcat angajamentul potrivit unei investigații comune convenite de Consiliul de Securitate, folosind armele chimice(pe care formal le predaseră) de cel puțin încă trei ori. De asemenea, ancheta comună a descoperit folosirea gazului muștar în august 2015 de către regim, un alt tip de armă chimică, concomitent cu utilizarea ei și de către Daesh/ISIS. Rusia a interpretat rezultatele și nu a fost de acord cu ele.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.