Premium
Există poveşti de viaţă care încep cu dezamăgiri crunte, dar continuă frumos, în ciuda obstacolelor care par imposibil de depăşit. O astfel de poveste are şi Mihai Teja, relatează Vlad Măcicăşan în Prosport.
Noul antrenor al FCSB a început fotbalul la 7 ani.
Era anul 1986, iar puştiul născut în Bucureşti era împins spre Ghencea de proaspăta izbândă a Stelei în Cupa Campionilor.
La 18 ani era unul dintre cei mai promiţători juniori ai roş-albaştrilor. A venit, în mod logic, convocarea la prima echipă şi momentul cel mai aşteptat din viaţa tânărului Teja.
Era iarna anului 1997 şi visul cel mare al acestuia era aproape să se înfăptuiască. Înainte de cantonament trebuia să treacă de banala vizită medicală. În acel cabinet de medicină sportivă avea să se ruineze însă toată munca fotbalistului Teja. 11 ani de speranţe s-au sfârşit într-o secundă.
“Cariera mea s-a încheiat la 18 ani. A fost prima convocare la echipa mare a Stelei. Am facut controlul medical şi am fost diagnosticat cu sindrom VPV, o boală a inimii, care îmi interzicea să mai fac sport. Puteam să mă operez, dar costa foarte mult operaţia şi se putea face doar în SUA. În acele momente crezi că se termină orice. Simţi că nu mai trăieşti. Am început de la 7 ani, atunci toţi erau cu Steaua, toţi vorbeau de Cupa Campionilor. Ţi se năruie toate speranţele, tot ce aveai mai drag. Crezi că lumea se termină, dar viaţa te face să mergi mai departe să fi mai puternic, să o iei de la capăt”, a rememorat Mihai Teja, pentru Look Sport, lovitura cea mai grea pe care i-a dat-o viaţa.
La 18 ani, cu planurile date peste cap, Mihai Teja trebuia să-şi replanifice viitorul. A ales să facă Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Nu putea renunţa la fotbal. “Am avut mare încredere în mine, mi-am dorit să rămân în fotbal. Este o pasiune enormă şi trăiesc prin asta. Mi-am dorit să învăţ ce înseamnă fotbalul fizic, tehnic, tactic, fiziologic...”, explică antrenorul.
Facultatea avea să-i redeschidă poarta către fotbal, sportul pe care-l iubea atât de mult. O “poartă” închisă la 18 ani, dar pentru care Teja avea o nouă “cheie”. Un stelist de la 7 ani avea să-şi înceapă noua carieră la Dinamo. “Prima echipă pe care am antrenat-o a fost la centrul de copii ai lui Dinamo. Eram în anul 3 la facultate. Unul dintre profesorii mei era metodist la Dinamo. Dânsul m-a întrebat dacă sunt doritor să antrenez copii. Am început cu copii de 6 ani”, îşi aminteşte Teja noul început.
Visul acestuia era mult mai îndrăzneţ. Îşi dorea să evolueze spre echipe de seniori, iar după facultate a plecat să înveţe de la cei mai buni. S-a înscris la cursurile pentru preparatori fizici, la Coverciano. “Mi-am dorit mai mult. Ştiam că pot mai mult ştiam că pot să merg la seniori, dar pentru asta trebuia să studiez. Am dorit să fac cursurile de preparator fizic la Coverciano. Am urmat cursurile timp de 6 luni. Câte 8 ore pe zi învăţam biochimie, metodologie, multe lucruri. Printre cei care ţineau cursurile erau Franco Ferrari, Prandelli, a fost şi Lippi”, povesteşte Teja poate cea mai importantă decizie în cariera sa.
Întors de la Coverciano, a primit şi primul contract la seniori. Avea să lucreze cu Cornel Ţălnar, la echipa secundă a lui Dinamo. Acolo l-a remarcat Mircea Rednic, care l-a luat cu el la FC Vaslui. Prima dată ca preparator fizic, apoi ca antrenor secund. Mihai Teja era deja înscris pe noul traseu în viaţă şi era la un pas de a deveni antrenor principal.
Citește și: Boris Becker, VESTE PROASTĂ pentru Simona Halep: O apreciez mult, dar...
Au urmat ani în care a lucrat cu nume celebre din fotbalul nostru. În 2007 avea să revină la clubul unde jucase fotbal până la 18 ani. “Hagi semnase cu Steaua şi m-a sunat să mă întrebe dacă vreau să lucrez cu el”, îşi aminteşte Teja, care avea să mai lucreze la FCSB cu Bergodi, Lăcătuş, Stoichiţă sau Dorinel Munteanu, ca antrenor secund. Apoi a urmat Standard Liege, alături de Mircea Rednic şi primul contract de antrenor principal, la Universitatea Cluj, condusă atunci de Florian Walter. “Îi sunt recunoscător că mi-a dat această şansă”. La 16 ani distanţă de momentul în care fotbalul i-a fost interzis, Mihai Teja ajungea pe poziţia pentru care s-a pregătit în tot acest timp.
O poveste cu final fericit, cu toate că începuse ca o mare dezamăgire a vieţii. “Morala? Să nu renunţi niciodată, pentru că e important să mergi mai departe să-ţi realizezi visul. Cariera mea se caracterizează prin muncă grea încununată cu îndeplinirea visului”, îşi rezumă poveste Mihai Teja.
Astăzi este antrenorul FCSB şi crede că 5 calităţi l-au făcut să reuşească în viaţă, în ciuda problemelor întâmpinate: “Să mă caracterizez în 5 cuvinte? Modest, umil, muncitor, îndrăzneţ, inteligent”.
