Premium
S-a sfârșit cu Ludovic Orban. Curând el nu va mai fi nici măcar premier interimar. În pasul doi, își va pierde și poziția de președinte PNL. Ceea ce e a fost scris, iată, i-a fost dat. Începând de ieri, vrea, nu vrea, dar mai degrabă vrea, președintele Klaus Iohannis trebuie să caute o altă soluție. Și pentru Guvern și pentru partid. Probabil și pentru el însuși.
O stare de isterie a scurtcircuitat frontul anti-PSD. Un front politic din ce în ce mai inconsistent. Mai derutat. Ea a fost declanșată de decizia de ieri a Curții Constituționale. Conform comunicatului – până la motivare va mai trece timp – președintele Klaus Iohannis e vinovat. El s-a aflat la originea unui conflict interinstituțional. Motivul este că, după ce Ludovic Orban a fost demis de Parlament, el l-a propus din nou pentru funcția de prim-ministru. În plus, tot în comunicat se precizează obligația președintelui de a desemna o persoană, dacă există așa ceva, care este susținută de o majoritate. Instantaneu au fost lansate acuzații grave și neîntemeiate la adresa judecătorilor Curții Constituționale. Cum că aceștia fac partizanat politic. Și se află mai degrabă în slujba PSD decât în slujba Justiției.
Această acuzație este vădit falsă. Dintr-un motiv foarte simplu. Dintre cei nouă judecători ai CCR, șapte s-au pronunțat categoric în sensul comunicatului, iar ceilalți doi s-au abținut. Nu a exisat nici măcar un vot împotrivă. Și asta în timp ce este cunoscut faptul că, la Curtea Costituțională, președintele Klaus Iohannis are cel puțin doi fani. O fostă președintă a Înaltei Curți, susținută pe față de Klaus Iohannis, și o fostă consilieră a domniei sale. Nici măcar aceste persoane nu i-au dat câștig de cauză.
În al doilea rând, au apărut și opinii, tot parte a unor reacții isterice, conform cărora Ludovic Orban ar fi în continuare eligibil pentru desemnare. Aceștia îi cer, nici mai mult nici mai puțin, lui Klaus Iohannis să-l nominalizeze din nou, pornind de la premiza că Orban va face o majoritate în Parlament. Pe care acum chiar și-o dorește. Și această premiză este falsă. Curtea Constituțională a stabilit fără echivoc o interdicție absolută. Președintelui îi este interzis să nominalizeze un premier trântit de Parlamentul României. Pentru că ar recidiva. Și ar genera din nou un conflict între puterile statului. Ceea ce ar putea conduce la suspendarea sa din funcție. O suspendare care ar primi aviz favorabil CCR.
Desigur, Ludovic Orban, care, în aceeași zi, a solicitat și a primit de la partid o decizie, dacă nu mă înșel unanimă, de susținere în vederea nominalizării sale și, în același timp, o hotărâre confom căreia deputații și senatorii PNL urmau să voteze împotriva propunerii lui Klaus Iohannis, pentru ca Guvernul să mai cadă o dată, își dorește în acest moment, după ce aburii euforiei s-au dus, să rămână cumva și în continuare premier. I-a plăcut terenul de joacă de la Palatul Victoria. Și știe, pentru că este un politician experimentat, chiar dacă e și controversat, că pierderea Palatului Victoria va fi urmată de pierderea Palatului Modrogan. Și atunci se ține cu mâinile de scaun. La rândul său, președintele Klaus Iohannis mai trage puțin de timp. Pentru ca eșecul său să nu fie prea vizibil. Pentru a atenua cumva lovitura de baros, pe care a primit-o în moalele capului de la CCR.
Strict juridic vorbind, Klaus Iohannis mai poate trage de timp, acum, că tot s-a dus pe apa sâmbetei proiectul anticipatelor, până când Curtea Constituțională va ieși cu motivarea. Și până când aceasta va fi publicată în Monitorul Oficial. Abia atunci, constituțional vorbind, bate gongul. Și încă va mai putea să se gândească domnul Klaus Iohannis 20 de zile, prefăcându-se că studiază motivarea. Apoi, în mod obligatoriu, va trebui să convoace partidele parlamentare la Cotroceni. Și, din nou, poate să cadă într-o capcană.
Pentru a mă face mai bine înțeles, voi preciza că decizia CCR a schimbat fundamental lucrurile. Ea nu numai că îl scoate din joc pe Ludovic Orban, dar, tehnic vorbind, anulează, așa cum de altfel a sesizat și Klaus Iohannis, șansa frontului anti-PSD de a organizat alegeri parlamentare înainte de termen. Și de a-și crea un avantaj suprapunându-le cu alegerile locale. Această schimbare de paradigmă îl determină pe Klaus Iohannis să nu se mai grăbească. Amintiți-vă. Când Guvernul Orban a fost decăzut de către Parlament, Klaus Iohannis a anunțat imediat consultări, care au fost simulate în mare viteză, pentru ca la capătul acestora să facă o numire la care toată lumea se aștepta, tot în persoana lui Ludovic Orban. Acum viteza nu mai este necesară. Dimpotrivă, ea este contraindicată. Ceea ce înseamnă că președintele Klaus Iohannis va reveni la lentoarea sa tradițională. Iar Ludovic Orban, în fruntea unui Guvern castrat, el însuși castrat, va mai rămâne premier interimar o vreme. În dispreț față de consecințele crizei finaciare, care deja există, a crizei economice iminente și a crizei legate de coronavirus, care bate din toate direcțiile la porțile României. În dispreț față de cetățeni. Procedând astfel, Klaus Iohannis demonstrează că este un simplu politruc.
Ce va scoate totuși din pălărie, la capătul tuneului în care a intrat și din care va ieși, când va dori domnia sa să iasă? Un alt nume de premier desemnat. S-a grăbit să anuleze orice variantă a unui Guvern de uniune națională. Asta după ce în prealabil s-a angajat să nu mai desemneze nici în ruptul capului un candidat al PSD. Ceea ce înseamnă, pe cale logică, că va desemna în cele din urmă tot un om politic de la PNL. Acesta ar putea fi Cătălin Predoiu, în măsura în care Klaus Iohannis are onoare și își amintește că i-a promis acestuia de mai multe ori că îl va face prim-ministru în timpul campaniei electorale pentru obținerera primului mandat prezidențial, dar și în perioada de după victoria sa în alegeri. Iar Cătăin Predoiu s-a dovedit a fi o slugă devotată a președintelui. La fel de bine însă ar putea să o numească pe Raluca Turcan, așa cum se zvonește. Pentru ca circul să fie total. Să plece un clovn de la Palatul Victoria pentru a veni în loc un alt clovn, de astă dată în fustă sau în pantaloni evazați. În fine, s-ar mai putea gândi Klaus Iohannis, cum a și făcut-o deja, confesându-se unor apropiați, la generalul Nicolae Ciucă, ministrul demis al Apărării. Dar totuși România nu este în stare de război. Ea nu este luată cu asalt de o putere inamică, ci de un coronavirus și, cu siguranță, de o criză financiară declanșate pe fondul unei crize politice. Așa că ar putea căuta un alt profil de premier. Fie unul care să o șteargă pe ușa din dos de la Palatul Victoriei pentru a face operații chirurgicale și contravizite, fie un altul care și-a făcut mâna lansând împrumuturi după împrumuturi, vulnerabilizând în mod grav leul și favoriznd grupurile ilegitime de interese care câștigă bani grei de pe urma speculațiilor valutare. Fără doar și poate, Klaus Iohannis, inventiv cum îl știm, are soluții. Și, de ce nu, chiar și pentru Ludovic Orban ar avea o soluție. Să-l determine să-și mai rupă o dată gâtul candidând pentru Primăria Generală a Capitalei.
Dar ce ne-am face dacă totuși PSD, după o analiză a motivației CCR, decide să vină cu un candidat propriu de premier, dar și cu o dovadă bazată pe semnăturile olografe a 233 de parlamentari că dispune de o majoritate în Legislativ? Ipoteza teoretic stă în picioare. Practic nu ne vom întâlni cu ea. Nu este Marcel Ciolacu omul care să-și adjudece în an de alegeri riscurile exercițiului puterii executive. Și nici nu l-a întors cineva cu cheia în această direcție. Astfel încât, deși dat de pământ de către Curtea Constituțională, președintele Klaus Iohannis mai poate zburda.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
