Premium
Premierul Ludovic Orban a declarat, vineri, la Timișoara, că Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara este, pentru el și colegii săi, lege, chiar dacă în 30 de ani niciun guvern nu a luat măsuri pentru ca acest lucru să se și întâmple. Orban crede că acum, o astfel de lege nu și-ar mai găsi sensul.
Citește și: Adriana Săftoiu face PRAF conducerea PNL: Îmi este rușine! Ne încălcăm toate principiile!
Primul ministru, Ludovic Orban, a declarat, vineri, într-o conferință de presă, la Timișoara, că ar fi fost normal ca punctul 8 al Declarației de la Timișoara să fie lege.
„Altfel ar fi arătat România dacă după dărâmarea regimului comunist, dacă ar fi fost condusă de toți aceia care au inițiat sau au susținut Proclamația de la Timișoara și sunt convins că România ar fi fost mult mai departe dacă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara s-ar fi transformat în lege și nu ar fi permis ca cei care au făcut parte din regimul comunist și din regimul de opresiune că facă parte din structurile de conducere ale României democratice. Astăzi, la 30 de ani, pot să vă spun că pentru mine, pentru colegii mei din PNL, Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara este lege”, a spus Orban.
Întrebat ce a împiedicat PNL să facă o astfel de lege în perioadele cât a fost la guvernare, în ultimii 30 de ani, Orban a dat vina pe „conjunctura politică”.
„Conjuctura politică (nu a permis - n.r.) și faptul că în aproape toate partidele de după revoluție au fost prezenți în număr mare aceia care nu ar fi avut voie să facă politică dacă punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi fost lege. În ceea ce ne privește, am susținut întotdeauna Proclamația de la Tmișoara, iar generațiile de astăzi rămân la fel de devotate principiilor”, a mai spus Orban.
Premierul a precizat că astăzi, la 30 de ani de la Revoluție, o astfel de lege nu mai este necesară pentru că „au ajuns la maturitate generații care s-au nsăcut după 1989”.
Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte”.
Proclamația de la TImișoara a fost adoptată la 12 martie 1990.
