Premium
Mama lui Julian Assange a adresat un apel emoționant cetățenilor din toată lumea, pentru împiedicarea extrădării fiului ei în America, unde riscă 175 de ani de pușcărie.
Despre cazul Assange am scris articolul ”O mizerie mare cât America”, n-o să mă repet. Dar n-am cum să tac, când apar elemente noi, care pot interesa publicul. Destui stau în expectativă, iar luptătorilor pentru libertate li se distrug viețile.
Redau fără comentarii declarația ei: ”Acum cincizeci de ani, născând pentru prima dată, ca tânără mamă, am crezut că nu poate exista o durere mai mare. Dar am uitat-o repede, când mi-am ținut frumosul băiețel în brațe. L-am numit Julian.
Acum îmi dau seama că am greșit. Există o durere mai mare.
Durerea nesfârșită și sfâșietoare de a fi mama unui jurnalist multi-premiat, care a avut curajul să dezvăluie adevărul despre crimele guvernamentale și corupție.
Durerea de a-l vedea pe fiul meu, care a căutat să publice adevăruri importante, murdărit la nesfârșit în toată lumea.
Durerea de a-l vedea pe fiul meu, care și-a riscat viața pentru a vorbi împotriva nedreptății, păcălit și refuzându-i-se un proces echitabil, iar și iar.
Durerea de a-mi vedea copilul sănătos dispărând încet, deoarece i s-a refuzat îngrijirea medicală și de sănătate adecvată anilor de detenție.
Suferința de a-l vedea pe băiatul meu torturat cu cruzime psihologic, pentru a încerca să-i anihileze spiritul imens.
Coșmarul constant că va fi extrădat în Statele Unite și îngropat de viu într-o izolare extremă pentru tot restul vieții.
Teama constantă că CIA își va duce la îndeplinire planurile de asasinat.
Sentimentul de tristețe care m-a cuprins când i-am văzut corpul fragil și epuizat, ruinat după un mini-accident vascular cerebral din cauza stresului cronic la ultima audiere.
Mulți oameni sunt, de asemenea, traumatizați văzând o superputere răzbunătoare care își folosește resursele nelimitate pentru a intimida și a distruge un singur individ neajutorat.
Vreau să le mulțumesc tuturor cetățenilor onești și grijulii din întreaga lume, care protestează împotriva persecuției politice brutale a lui Julian.
Continuați să vă ridicați vocea în fața politicienilor, până nu aud nimic altceva.
Viața lui este în mâinile voastre.”
Alexandru Petria, scriitor
