ro va prezinta manifestul Gupului de initiativa pentru Pastrarea identitatii Liberale - Manifestul pentru pastrarea identitatii liberale
De la Proclamaţia de drepturi şi libertăţi din 11 iunie 1848 şi până la integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, liberalii au fost, aşa cum observa profetic în 1905 Ion. I.C. Brătianu, cei care „au pus în execuţie necesităţile vitale ale României”. Construcţia unei naţiuni moderne şi europene precum şi încurajarea creativităţii economice, sociale şi culturale a indivizilor în condiţii democratice au fost, vreme de aproape 140 de ani, cele două misiuni asumate explicit de PNL. Turnate în bronz de acelaşi Ion I.C. Brătianu la Congresul din 1921, valorile liberalilor români au rămas aceleaşi până în prezent: naţiunea, democraţia, prosperitatea, ordinea, proprietatea privată şi solidaritatea socială. Corpul politic al naţiunii române are un profil liberal de neşters, construit cu simţul istoriei, prin două constituţii, două războaie, de independenţă şi de reîntregire, prin împroprietăriri succesive, prin garantarea proprietăţii în legea fundamentală postcomunistă şi prin tratatul de integrare europeană. Viziunea politică a liberalilor români a fost mereu aceeaşi: consolidarea unei societăţi de oameni liberi, instruiţi, capabili de iniţiativă, o societate de egali din care au fost eliminate privilegiile de clasă şi de statut, o societate unde, între un stat neutru şi indivizi, nu se interpun reţele de patronaj, grupuri de interese structurate sau alte forme de dependenţă colectivă. O societate caracterizată de un regim al separărilor funcţionale multiple: între sfera publică şi cea privată, între politic şi economic, între guvernare şi administraţie, între Biserică şi Stat. O societate în care, aşa cum s-a proclamat la 1848, „tot românul e un domn”, în care sursa ultimă a drepturilor şi libertăţilor civile, politice şi sociale este cetăţeanul. Un cetăţean format pentru a înţelege că libertatea este inseparabilă de responsabilitatea faţă de propriul destin şi de progresul naţiunii în ansamblu.
Pe parcursul lungii sale istorii, aceste credinţe constante ale PNL s-au situat diferit pe axa convenţională dreapta/stânga. Pe vremea lui Ion Brătianu, liberalii erau „roşii”, în anii 1920 păreau mai degrabă conservatori, experimentând apoi, cu generaţia lui I.G. Duca, Gheorghe Tătărăscu şi Gh. I. Brătianu, diferite formule de social-liberalism de centru. După 1990, PNL s-a înscris în ALDE nu din simple motive de omonimie, ci pentru că s-a întâlnit acolo cu partide europene animate de valori politice comparabile, ce nu pot fi explicate doar prin evocarea rudimentară a unei alinieri la dreapta sau la stânga, din ce în ce mai lipsită de miez în actuala epocă post-ideologică. După 2007, această afiliere a continuat să fie motivată de o viziune comună asupra construcţiei europene, radical diferită de cea a PPE. Ambiguitatea relaţiei partidelor populare cu democraţia transpare în amprenta pe care ele au lăsat-o asupra instituţiilor europene, atinse genetic de un unanim recunoscut deficit democratic. Sub cârmuirea unei Comisii de inspiraţie populară, arhitectura Uniunii Europene depinde aproape exclusiv de expertiza unor elite birocratice auto-selectate, ce produc în medie o mie de norme obligatorii pe an, reglementări, directive şi decizii a căror implementare costă statele-membre de două ori şi jumătate mai scump decât punerea în operă a legislaţiei naţionale. În aceste condiţii tocmai ALDE este partidul european care propune pasul către o Europă care să renunţe la această hiperinflaţie de măsuri regulatorii, care să nu genereze o suprastructură federală intens birocratizată şi să întoarcă cea mai mare parte a deciziilor în sfera de competenţă suverană a parlamentelor naţionale.
Obligat să abandoneze ALDE şi să se înregimenteze în PPE, PNL nu face o opţiune doctrinară între centru-stânga şi dreapta, ci riscă să aleagă un model anti-liberal al viitorului european al României şi al Uniunii Europene înseşi. Liberalii autentici, din România şi din Europa, nu pot accepta o asemenea alegere. În ochii liberalilor, instituţiile de la Bruxelles nu sunt entităţi exterioare, de monitorizare şi control a vieţii publice româneşti. Uniunea Europeană îşi caută încă un demos şi de aceea nu reuşeşte deocamdată să fie o democraţie. Românii, asemeni celorlalte state-naţiune europene, au deja un demos. Sensul adevărat al monitorizării, controlului şi cooperării este dinspre Bucureşti către Bruxelles. Dinspre democraţie, fie şi imperfectă, către birocraţie, fie ea oricât de sofisticată şi expertă. Liberalii au misiunea de a contribui la reorientarea construcţiei europene către o Europă a libertăţilor, a echităţii şi convergenţei, nu către o Uniune a birocraţiei şi austerităţii fiscale, a îngheţării diferenţelor de dezvoltare dintre ţările membre.
Părăsind ALDE, fără deliberări prealabile şi fără consultarea militanţilor, PNL nu s-a mutat mai la dreapta spectrului politic, ci şi-a abandonat pur şi simplu identitatea liberală. PNL îşi poate păstra chiar numele după proiectata comasare cu PDL şi cu alte mişcări politice auto-intitulate „de dreapta”, dar se va transforma într-un partid popular conservator, condus de grupuri de interese cosmopolite, fie ele şi legitime, militarizat în organizare şi, mai ales, indiferent atât faţă de naţiunea politică, cât şi faţă de democraţia liberală. Altfel spus, dacă părăsirea ALDE şi comasarea cu PDL vor fi validate la Congresul de la sfârşitul lunii iunie, PNL îşi va abandona, după aproape 140 de ani, dubla misiune istorică pe care i-a încredinţat-o generaţia fundatorilor săi şi faţă de care a rămas fidel chiar şi în condiţiile de clandestinitate impuse de regimul totalitar.
PNL este astăzi într-o situaţie de eşec. Nu însă unul ce se poate imputa militanţilor. La alegerile pentru Parlamentul european, fruntaşii locali ai partidului, cu precădere primarii, şi-au făcut datoria şi au mobilizat relativ eficient reţelele electorale. Cele 15% li se datorează integral. Nu rezultatul ca atare, ci profilul alegătorilor PNL este semnul flagrant al nereuşitei. Două treimi din voturile întrunite de PNL pe 25 mai 2014 provin de la cetăţeni de peste 50 de ani, cu educaţie elementară sau medie, din mediul rural sau urban mic. În fapt, PNL a intrat în competiţie cu PSD pentru acelaşi electorat. Cei doi lideri care şi-au asumat ieşirea din USL şi direcţia campaniei electorale, C. Antonescu şi K. Iohannis, nu au putut ori nu au ştiut să aducă la urne electoratul pe care liberalii români au contat de la 1866 şi până în 1946, apoi din nou, cu succese variabile, din 1990 şi până în 2012: cetăţeni educaţi superior, din mediul urban, practicieni ai profesiunilor liberale, întreprinzători, funcţionari publici, cadre din economia privată. Pe scurt, clasa mijlocie cu care PNL s-a identificat, pe care a creat-o şi a recreat-o timp de 140 de ani, a întors spatele partidului.
De ce nu s-a mai recunoscut clasa mijlocie în proiectele şi mesajele PNL? Pentru că, primind din toamna anului 2013 semnale contradictorii din partea liderilor, nu au mai găsit la vârful partidului acea virtute politică ce a devenit, odată cu Brătienii, marca de fabricaţie a liberalismului românesc, pe care romanii o numeau gravitas şi care înseamnă coerenţă, consecvenţă, continuitate, seriozitate, soliditate, statornicie, discernământ şi predictibilitate. Electoratul potenţial liberal a văzut cum PNL îşi pierde şirul ideilor şi chiar renunţă la orice fel de idei. Altfel spus, cum dispare ca partid politic major. Partidul, a spus Ionel Brătianu în 1914, nu este nimic altceva decât un dispozitiv ce ţine împreună acţiunile şi ideile. Când acţiunile sunt anarhice şi singura idee promovată de conducerea PNL este împrumutată de la alţii – aşa cum se întâmplă cu planul de „unificare a dreptei” prin fuziunea dintre PNL şi PDL, gândit şi chiar încercat fără izbândă de Traian Băsescu în 2005 – partidul nu mai convinge pe nimeni şi nu se mai poate bizui decât pe performanţele electorale ale primarilor rurali, aceleaşi oricare ar fi sigla pentru care cetăţenii sunt convocaţi la urne.
PNL şi-a pierdut trăsătura ce l-a caracterizat, în forme uneori eroice, chiar şi sub comunism: integritatea intelectuală, vocaţia publică de a spune adevărul, de a-şi ţine cuvântul dat. Prin această calitate PNL a câştigat, în adâncimea istoriei, încrederea societăţii româneşti, a dobândit chiar şi respectul cetăţenilor care nu se consideră liberali. Această încredere şi acest respect trebuie astăzi recâştigate. Nu de un nume, oricât de preţios şi prestigios ar fi acronimul PNL, ci de o atitudine. De o nouă legătură, temeinică şi durabilă, între acţiunile şi ideile liberale. Şi nu este vorba despre idei abstracte. Liberalii români n-au fost niciodată mari teoreticieni. Au fost mai degrabă oratori, decât autori. Au reuşit însă să mobilizeze, prin puterea cuvântului şi forţa convingerilor democratice, clasa mijlocie românească în jurul politicilor de modernizare şi europenizare a ţării.
Se cuvine astăzi din nou promovat ceea ce se poate socoti a fi fost, de la 1875 la 1948, portretul robot al liberalului român: distincţie personală, forţă reflexivă, angajament democratic necondiţionat, tărie de caracter, ştiinţă a organizării, apetit pentru risc, disponibilitate de a merge împotriva curentului, dispreţ pentru compromis, resemnare şi negociere a valorilor, încredere în sine, simţ al tradiţiei, dezgust faţă de fanatism, prostie ori lipsă de curaj, eleganţă a verbului, individualism temperat de instinct naţional, intoleranţă faţă de orice formă de autoritarism, pasiune îngemănată pentru echitate şi pentru libertate. Nici un gest nu este mai liberal decât acela de a face ca proiectele politice, oricât de inovatoare ar fi, să se aşeze mereu pe soclul oferit de gândirea şi acţiunea predecesorilor. De aceea, liberalii au constituit şi rămân, în Europa şi în România, nu numai o mişcare politică, dar şi o forţă culturală. Liberalii români sunt datori faţă de propria lor istorie şi faţă de societate să devină promotorii şi referinţa unei model de cultură publică a libertăţii.
Având în vedere toate acestea, noi, liberalii români adunaţi astăzi, 12 iunie 2014, adoptăm prezentul Manifest pentru păstrarea identităţii liberale, document programatic al tuturor liberalilor români fie ei membri ai PNL, votanţi ori simpatizanţi ai liberalismului românesc.
Prin aceasta, noi nu suntem sub nici o formă adepții divizării liberalismului din România iar pasul nostru de astăzi nu reprezintă o sciziune. Considerăm că toţi românii care aderă la principiile şi valorile liberale au dreptul de a fi reprezentaţi politic, de a-şi regăsi opţiunile şi credinţele într-un singur mare partid politic liberal.
Ceea ce ne determină să facem pasul către adoptarea acestui Manifest este faptul că noi am sesizat, poate cu ”o secundă” mai devreme, că fuziunea preconizată și care pare să avanseze implacabil pentru formarea unui alt partid va duce mai devreme decât s-ar putea bănui la dispariția ”de facto” a PNL prin abandonarea identităţii sale politice, a istoriei sale, a tradiţiilor sale politice şi organizatorice. Dacă pentru PNL, această manevră politică este sinucigașă, pentru partenerii propuși ai PNL reprezintă o soluție ideală ca, pe seama prestigiului de care se bucură PNL în rândul cetățenilor României, să-și facă uitată istoria recentă din anii 2010 – 2012 ce a fost sancționată drastic de electorat la alegerile din 2012 și 2014. Totodată, prin fuziunea preconizată, conducerea demisionară a PNL se va regăsi în conducerea viitorului partid, ceea ce reprezintă o soluție profitabilă și paradoxală în locul asumării responsabilității după eșecul usturător de la alegerile europarlamentare.
Constatăm cu indignare că într-un interval de timp extrem de scurt conducerea demisionară a PNL a luat decizii cruciale, strategice, privind viitorul partidului pe plan intern și extern, fără a avea legitimitatea necesară, încălcând prevederile statutare ale PNL și împotriva mandatului încredințat de electoratul liberal. Tot în această perioadă scurtă, noi, cei care milităm pentru păstrarea identităţii liberale a PNL, am încercat prin toate mijloacele democratice să schimbăm linia politică greșită imprimată de conducerea demisionară. Aproape toți, cei care am luat o poziție critică față de deciziile conducerii demisionare, am fost excluși, îndepărtați sau reduși la tăcere prin metode nedemocratice și nedemne de un partid liberal. Toate acestea au creat derută în rândul membrilor partidului și confuzie în electorat.
În locul unei analize responsabile a cauzelor care au generat eșecul din alegerile europarlamentare, asistăm în aceste zile la practici ale conducerii demisionare caracteristice unor partide nedemocratice.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, având în vedere pericolul iminent al pierderii identității liberale de către PNL, în scopul salvgardării liberalismului în România şi păstrării reprezentării sale politice, noi ne-am propus înființarea Grupului de iniţiativă pentru pastrarea identitatii liberale în România format din membri ai PNL şi simpatizanţi ai partidului cu următoarele obiective:
- Păstrarea identităţii politice liberale a PNL şi asigurarea reprezentării politice a liberalismului în România;
- Asigurarea unităţii politice a liberalilor români prin reprezentarea lor de o singură forţă politică puternică şi distinctă;
- Desfăşurarea unor acţiuni politice care să ducă la revenirea parlamentarilor români liberali în grupul ALDE din Parlamentul European şi recuperarea prestigiului liberalismului românesc pe plan european;
- Ducerea la bun sfărşit a mandatului dat de alegători către PNL cu ocazia alegerilor locale şi parlamentare din anul 2012;
Adoptată în Bucureşti, la 12 iunie 2014.
Comentează