Masca drept declarație politică (Analiză AFP)

Preşedintele american Donald Trump refuză să poarte mască de protecţie; omologul său francez, Emmanuel Macron, foloseşte un model cu tiv tricolor; Zuzana Caputova, preşedinta Slovaciei, asortează culorile. Potrivit unui comentariu AFP, pentru liderii mondiali protecţia împotriva coronavirusului are semnificaţii politice, notează Agerpres.

Mulţi politicieni, în special occidentali, au susţinut la începutul epidemiei de COVID-19 că nu trebuie purtată mască. Ulterior, unii au ţinut cont de recomandările epidemiologilor.

"Decizia depinde de mesajul pe care doreşte să-l transmită liderul", apreciază Jacqueline Gollan, expertă în ştiinţele comportamentului la Northwestern University din statul american Illinois. "Probabil va purta dacă doreşte să promoveze sănătatea publică. Va renunţa dacă vrea să arate că riscul de transmitere este scăzut şi situaţia este pe cale să revină la normal", detaliază ea.

Indiferent de motivaţia primară, atitudinea liderilor este un exemplu urmat de mulţi oameni, confirmă cercetătoarea Claudia Pagliari de la Universitatea din Edinburgh.

Circa 50 de ţări susţin în prezent că masca de protecţie este un instrument vital în contextul pandemiei. Stocurile nu sunt încă suficiente, iar personalul medical sau din alte domenii expuse unor riscuri ridicate are prioritate.

În rândul opiniei publice există însă suspiciunea că guvernanţii mint în privinţa eficacităţii măştilor, din cauza penuriei acestora; peste trei sferturi din francezi sunt de această părere, conform unui sondaj. "Oficialii se înşală dacă cred că publicul e stupid şi nu poate înţelege un mesaj complex", observă cu regret Matthew Lesh, expert în politici publice la Institutul Adam Smith din Londra. "De aceea, ei simplifică mesajul şi în loc să menţioneze necesitatea păstrării măştilor pentru cei în pericol (...) preferă un mesaj simplu că masca nu prea are efect."

Portul măştilor este privit foarte diferit în culturile lumii. Asiaticii sunt deja obişnuiţi cu ele, după ce le-au folosit mai întâi împotriva poluării, iar ulterior după o serie de epidemii, începând cu SARS din 2003.

KK Cheng, director al Institutului de Cercetări Aplicate al Universităţii din Birmingham, nu pricepe reticenţa liderilor occidentali. "E fizică elementară. Dacă n-ar funcţiona, de ce naiba le-am cere oamenilor să-şi acopere gura când tuşesc? Nu existe teste clinice pentru asta, dar n-avem nicio îndoială".

Măştile sunt acum peste tot - textile sau din hârtie, albe sau colorate, de unică folosinţă sau lavabile.

Macron, care purta mască marţea trecută în timpul vizitei la o şcoală, a recunoscut că încă nu s-a obişnuit. "O să mă spăl pe mâini fiindcă - vezi? - îmi ating tot timpul masca", i-a explicat el unui copil, în timp ce lua o sticlă cu gel dezinfectant cu alcool.

Luna trecută, preşedintele sudafrican Cyril Ramaphosa a dorit să dea un exemplu şi şi-a pus masca într-o conferinţă de presă. A urmat un moment comic, fiindcă materialul imprimat în culori africane i-a ajuns mai întâi pe ochi. A doua zi, ca să pună capăt ironiilor, şeful de stat a anunţat că va lansa un canal de televiziune unde va da instrucţiuni despre punerea măştii.

Zuzana Caputova a dat dovadă de simţ al detaliilor: în martie, într-o fotografie oficială a noului guvern de la Bratislava, preşedinta a purtat o mască fucsia, perfect asortată cu rochia.

Alţi înalţi oficiali nu se lasă înduplecaţi. Preşedintele Braziliei, Jair Bolsonaro, nu poartă mască. Trump spunea în aprilie: "Nu ştiu... Nu am chef" - fără alte justificări. Marţea trecută, liderul de la Casa Albă nu avea mască nici în timpul vizitei la o fabrică de măşti, unde un panou recomanda portul permanent.

"Pandemia are loc în acelaşi timp cu o mişcare populistă globală", constată Pagliari. "Din păcate, măştile au devenit cel mai nou totem al acestei mişcări, ca şi în timpul gripei spaniole din 1919-1920, când erau considerate de manifestanţi un simbol al controlului strict din partea statului", regretă cercetătoarea.