România rămâne țara cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, cu un nivel apropiat de 10%, într-un context în care scumpirile au erodat semnificativ puterea de cumpărare a populației. În timp ce veniturile reale ale românilor s-au redus cu câteva sute de lei, efectele inflației nu sunt însă negative pentru toți actorii economici.
Potrivit președintelui Consiliului Consultanților Fiscali, Dan Manolescu, statul este unul dintre principalii beneficiari ai creșterii prețurilor. Într-un interviu acordat Antena 3 CNN, acesta a explicat că inflația reduce valoarea reală a datoriei publice, avantajând astfel bugetul de stat.
Pe de altă parte, pentru populație, impactul este direct și sever. Datele statistice arată că, în medie, viața românilor s-a scumpit cu aproape 10% într-un singur an, pe fondul majorărilor consistente de prețuri la energie, alimente și bunuri de larg consum.
Inflația, un „impozit” invizibil
Rata anuală a inflației în luna decembrie 2025, comparativ cu decembrie 2024, a fost de 9,7%, potrivit datelor oficiale. Cele mai mari creșteri de prețuri au fost înregistrate la energia electrică, unde tarifele au urcat cu aproximativ 60%, după eliminarea schemei de plafonare.
În același interval, prețurile mărfurilor nealimentare au crescut cu 10,48%, iar cele ale produselor alimentare cu 7,75%. Scumpirile generalizate au afectat bugetele gospodăriilor, în condițiile în care veniturile nu au ținut pasul cu ritmul inflației.
Dan Manolescu susține însă că, din perspectivă fiscală, inflația este „cel mai dorit tip de impozit”, deoarece nu este votată explicit în Parlament. Potrivit acestuia, majorările de prețuri cresc automat încasările din TVA și accize, generând venituri nominale mai mari la buget fără costuri politice directe.
Statul câștigă, populația pierde
Consultantul fiscal a subliniat că statul român, fiind debitor net, are de câștigat din creșterea inflației, întrucât valoarea reală a datoriilor se diminuează. În același timp, deficitul bugetar este influențat pozitiv de veniturile suplimentare obținute din taxe indirecte.
„Orice creștere a inflației scade din suma pe care statul o datorează. Dacă prețurile cresc, cresc automat și TVA-ul și accizele, ceea ce înseamnă încasări mai mari la buget”, a explicat Manolescu, arătând că efectul asupra finanțelor publice este unul de avantajare.
Perspectivele pentru 2026 rămân însă incerte. Specialiștii avertizează că ritmul scumpirilor se menține și în acest an, pe fondul unor factori interni și externi, inclusiv politici fiscale expansioniste și tensiuni economice la nivel european.
România, lider nedorit în UE
La nivelul Uniunii Europene, România continuă să ocupe prima poziție în clasamentul inflației. În luna decembrie, statele cu cele mai scăzute rate anuale ale inflației au fost Cipru, Franța și Italia, în timp ce România, Slovacia și Estonia au înregistrat cele mai ridicate niveluri, potrivit datelor citate de Agerpres.
Comparativ cu luna noiembrie 2025, rata anuală a inflației a scăzut în 18 state membre, a rămas stabilă în trei țări, inclusiv în România, și a crescut în șase state membre. În zona euro, inflația anuală a coborât la 1,9%, sub ținta pe termen mediu a Băncii Centrale Europene.
În cazul României, datele publicate de Institutul Național de Statistică arată că inflația anuală a scăzut marginal, de la 9,76% în noiembrie la 9,69% în decembrie, în condițiile în care serviciile s-au scumpit cu 11%, iar bunurile nealimentare cu peste 10%.
Prognoze prudente pentru 2026
Potrivit INS, indicele prețurilor de consum în decembrie 2025 față de luna anterioară a fost de 100,22%, iar rata medie a inflației pe ultimele 12 luni s-a situat la 7,3%. Calculată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum, inflația anuală a fost de 8,6%.
În acest context, Banca Națională a României a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru finalul anului 2025, la 9,6%, de la 8,8% anterior. Pentru sfârșitul lui 2026, banca centrală anticipează o inflație de 3,7%.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a arătat că temperarea inflației va depinde de evoluțiile economice interne și externe, dar și de coerența politicilor fiscale și monetare, într-un context în care presiunile asupra prețurilor rămân ridicate.
Comentează