Premium
Exponenții cei mai vizibili astăzi ai populismului românesc sunt două doamne. „Arbitrate”, deloc imparțial, de doi domni. Deși nu e nimic nou în aceste manifestări, să facem o scurtă recapitulare a ultimelor două decenii.
Fenomenul populismului local, în definiția sa academică și ideologică s-a manifestat în România prin Corneliu Vadim Tudor, ca personaj excentric, apoi prin Traian Băsescu, cel care a adus fenomenul în mainstream, apoi de Dan Diaconescu. Recent, în ultimii 4-5 ani, au excelat la acest capitol întâi USR, apoi AUR, dar și PNL, aflat sub tutela lui Klaus Iohannis. Pe scurt, populismul este lupta „legitimă” și democratică a poporului pur și onorabil cu elita politică putredă și coruptă.
Toate personajele sau formațiunile amintite mai sus s-au remarcat prin revendicarea de la popor, în lupta lor cu un adversar cumplit (clasa politică, vechii politicieni și/sau PSD). Atunci când lupți cu un adversar pe care îl demonizezi, nu mai trebuie să justifici sau să argumentezi planurile pe care le faci, politicile publice pe care vrei să le implementezi, măsurile pe care vrei să le iei etc. Discursul este exclusiv teleologic, adică vizează scopurile, nu și mijloacele.
În România, prima formă de populism politic evident și organizat a fost fascismul, prin Mișcarea Legionară. Valoroasă în opoziție, aceasta a pierdut rapid sprijinul popular, din cauza neputinței, incompetenței și oribilelor abuzuri din cele câteva luni de guvernare. Scenarii similare, cu nuanțele de rigoare și în proporțiile istorice, au avut și PD-ul lui Traian Băsescu, PPDD-ul lui Dan Diaconescu, apoi USR-ul lui Dan Barna și Dacian Cioloș.
Am făcut această sumară introducere pentru a explica în tablou neputința populismului în domeniile guvernării și administrației. Fie că se luptă cu vaccinul sau autoritățile (Diana Șoșoacă), fie că se luptă cu „mafia” (Clotilde Armand), rezultate concrete nu există. Totuși, în ciuda unei adversități ideologice, instrumentele celor două doamne sunt aceleași: circ, scandal, isterie. Momentan, Diana Șoșoacă nu este decident guvernamental. Însă abordarea ei în varii domenii nu face decât să copieze metodele USR din primul lor mandat parlamentar (2016-2020). Indignarea virtuoasă a „oamenilor noi” ai lui Dacian Cioloș ilustrează ipocrizia, întrucât omite scandalurile din plen, tăvălelile pe holuri, boxele și megafoanele din ședințele comisiilor, hărțuirea și agresarea parlamentarilor PSD. De aceeași „oameni noi” vorbeau și legionarii. Astăzi vorbesc USR și AUR.
Ceea ce reușesc Diana Șoșoacă și Clotilde Armand este, din păcate, ocuparea agendei publice. Președintele Iohannis a ratat zilele trecute o bună oportunitate să tacă, implicându-se, de la înălțimea primei funcții în Stat, în spectacolul mediatic al Dianei Șoșoacă. Sigur că locatarul de la Cotroceni beneficiază de mai puțină încredere sau simpatie populară chiar decât PNL - ceea ce nu e puțin lucru - însă gestul său, dincolo de evidenta inadecvare, nu a făcut decât să valideze un personaj cel mult comic și o conduită condamnabilă. Astăzi, Vicepremierul Grindeanu irosește timp și energie pentru a răspunde unor acuzații ale soțului doamnei Armand, privind o carte de matematică. Apropo de matematicieni, în oglindă, catastrofalul pseudo-edil al Capitalei (o bună analiză a unui an pierdut cu Nicușor Dan găsiți AICI) își ascunde neputința și incompetența printr-o discreție intreruptă doar de știri privind propria vaccinare sau frizură. Nu pierde însă ocazii de a încuraja deciziile prostești și aberante ale colegei de la Sectorul 1.
În încheiere, să nu uităm de meciul neputinței. Rezultatul agregat al celor 4 personaje amintite în titlu este constanta specifică oricărui populism: ZERO. Suma inițiativelor legislative ale Dianei Șoșoacă este de 5 (ceva cu ceremoniile oficiale, combaterea anti-românismului, regimul deșeurilor și 2 privind pandemia). De România #normală și #educată a lui Klaus Iohannis ne bucurăm cu toții zilnic. Gunoaiele și șobolanii lui Clotilde Armand au devenit emblema Sectorului 1. Iar Bucureștiul este un oraș paralizat de trafic, înghețat de lipsa termoficării și cu marile șantiere ale fostei administrații blocate.
