Premium
Pentru un guvern care a avut din prima zi o speranță de viață clar limitată în timp, patru schimbări de miniștri înseamnă mult. Pe de-o parte, acest lucru era previzibil, într-o poveste în care Executivul nu are sprijinul total al niciuneia dintre marile forțe politice.
Cu atacuri sau critici venite deopotrivă de pe partea stângă (PSD) și cea dreaptă (PNL), dar și de undeva de deasupra (Iohannis), Guvernul Cioloș are solicitanta misiune de a-și păstra echilibrul pe sârmă, având grijă să nu se aplece prea mult nici spre o parte dar nici spre cealaltă.
Totuși, de la Guvernul Cioloș se așteaptă implementarea unor reforme. Niciodată, dar niciodată, reformele nu vor fi îmbrățișate de toată lumea. În cazul unui guvern politic, acestea vor fi mai ușor de implementat, fiind sprijinite total de alianța de care aparține. Păstrând metafora cu mersul pe sârmă, dacă reformele nemulțumesc forțele de stânga, cele de dreapta au grijă să aplice presiunea necesară continuării drumului în echilibru.
În cazul Guvernului Cioloș, reforme diferite pot nemulțumi pe rând forțele de stânga și pe cele de dreapta. Astfel, echilibrul necesar mersului pe sârmă devine inexistent. De aici și schimbările dese de miniștri, care joacă în acest meci rolul pionilor, gata oricând de a fi sacrificați pentru protejarea regelui. (a nu se interpreta regele drept o persoană, ci drept Guvernul tehnocrat în ansamblu).
Cu schimbarea ministrului Sănătății, Patriciu Achimaș Cadariu, manager de spital, cu Vlad Voiculescu, economist, Dacian Cioloș a reușit o mișcare câștigătoare. Dacă Achimaș Cadariu era un om al sistemului, Voiculescu și-a creat imaginea celui care luptă cu sistemul atunci când acesta dă rateuri. Atenție, care luptă, nu care critică. În problema citostaticelor, Vlad Voiculescu a trecut peste partea lamentărilor și a criticilor și a venit în schimb cu o soluție alternativă.
În aceste momente, când ne confruntăm cu o scădere drastică a încrederii în sistemul sanitar, un nou ministru – om al sistemului era din start o soluție moartă. Sigur că, prin comparație cu Vlad Voiculescu, acela ar fi cunoscut mai bine mediul în care joacă, ar fi avut informații din interior și ar fi știut din capul locului ce nu merge și, mai important, de ce nu merge. Dar de toate aceste avantaje s-a bucurat și Patriciu Achimaș Cadariu și, în definitiv, la ce bun?!?
Reforma așteptată în Sănătate trebuia să vină de la un om din afara sistemului, din simplul motiv că, necunoscând în totalitate direcțiile în care s-au întins, spre exemplu, tentaculele mafiei dezinfectanților, orice om din interior putea fi suspectat că a fost atins de acestea. În schimb, în ochii opiniei publice, Vlad Voiculescu va fi ministrul curat, care nu are mamă și nici tată în domeniul sanitar, deci nu are motive să închidă ochii în fața neregulilor descoperite.
Va reuși acesta să-și implementeze reformele? Răspunsul la această întrebare nu poate fi dat încă, dar, un lucru este cert. În acest moment, nu Guvernul Cioloș îi oferă o aură strălucitoare lui Vlad Voiculescu, ci invers.
