Mircea Daneliuc: `Mulți arafați, mulți nicușori. Visez la un canal. Cînd or să cadă-n dizgrație, să facă și ei un canal pentru țară. Brașov-Agigea`

În cel mai recent număr al săptămânalului „Caţavencii” este publicat un interviu extrem de interesant cu marele regizor şi scriitor Mircea Daneliuc.

Mircea Daneliuc (n. 1943), om de teatru şi film, scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia de limbă franceză (1966), şi Facultatea de Regie Film, IATC (1972). Debutează regizoral în cinematografie cu lungmetrajul Cursa (1975; Premiul ACIN pentru debut), urmînd ca, pînă în 1989, să ducă o luptă constantă cu aparatul de cenzură. Din cele 17 filme regizate, aproape toate primesc premii ACIN/UCIN sau străine (Glissando, 1984, selecţionat pentru Festivalul de Film de la Veneţia; Iacob, 1988, nominalizat la categoriile Cel mai bun film şi Cel mai bun actor la prima ediţie a premiilor Felix ale Academiei Europene de Film; Senatorul melcilor, 1995, selecţia oficială a Festivalului de la Cannes din 1995; Sistemul nervos, 2005, Premiul Anno Uno al Festivalului I Mille Occhi ş.a.). A debutat literar în 1997, cu Pisica ruptă (Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului; ediţia a II-a, 2013); au urmat Marilene (1999, 2005), Şchiopul binemirositor (1999); Apa din cizme (2000, 2006); Doi pinguri (2000); Strigoi fără ţară (2001, 2014); Carlo Carlini, iluzionism (2003; Premiul Naţional de Dramaturgie); Petru şi Pavel (2003, 2015); Femei în ghips (2005); Ora lanti (2007; Premiul pentru proză al revistei Ateneu); Cele ce plutesc (2009); Două spălări pe cap (2010); Băiatul fără sprîncene (2012); Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu şpiţul (2013); Andreas, Andrada (2016); Dulci meleaguri (2016) şi Teatru (2017).

Despre prezent, Mircea Danelic se destăinuie prozatorului Cristian Teodorescu: "Mulți arafați, mulți nicușori. Visez la un canal. Cînd or să cadă-n dizgrație, să facă și ei un canal pentru țară. Brașov-Agigea".

Daneliuc discută fără menajamente despre România. E ca o ogindă necruţatoare. Şi poţi să învinovăţeşti oglinda pentru ce reflectă, chit că, uneori, imaginile sunt neconvenabile?

Un fragment din acest interviu memorabil:

“C.T.: De ce trebuie să fie momit românul cu mici și suc gratis ca să se vaccineze?

M.D.: Pentru că-s gratis… Gratis, dragă! Demnitatea nu-i un sentiment natural, e dobîndit. Ce-i drept, rar. Mai naturală e pofta superioară de mici. Am putea merge și noi, dar am depășit vîrsta.  Mici și suc gratis, realizezi?! S-ar admite să te înțepe și-n jugulară, dacă s-ar cere. Marea majoritate nu mai e interesată de facerea de copii, ficatul e deja stafidit, ce să le mai dăuneze? Ți se pare că-i ironizez? Îmi bat joc, îi socot lipsiți de onoare?… Nu eu. Cineva a descoperit asta cu mult înainte. De aici, de unde îți scriu, arăt cu degetu-n sus.”

E de amintit că, în urmă cu câteva zile, lui Mircea Daneliuc i-a apărut o nouă carte. Care este primul roman românesc despre pandemie, „Coma hindusă”. Volumul se găseşte online aici https://www.librariilealexandria.ro/mircea-daneliuc/