Premium
Antrenorul Mircea Lucescu este foarte mândru de fiul său, Răzvan, și a povestit la emisiunea “Marius Tucă Show” din culisele parcursului său spre succes și performanță, scrie Mediafax.
Mircea Lucescu a spus că, deși urma să se ducă la Olimpiakos, Răzvan Lucescu a renunțat în ultima clipă și a ajuns la Paok unde a trebuit mai întâi să câștige încrederea suporterilor.
“Performanța a fost incredibilă, dar cum a plecat acum doi ani, când venisem acasă, nu știa ce să facă, putea să se ducă la Olimpiakos, Olimpiakos în ultima clipă a renunțat pentru că nu aveau încredere. Și atunci nu l-a luat Olimpiakos și a rămas acasă, pe urmă trebuia să-l ia Paok, era în discuții, dar cum el fiind la Xanthi, aproape de Salonic, ei au pierdut și un campionat din cauza lui Xanthi, nu reușeau niciodată să-i bată pe Xanthi, toți suporterii erau împotriva lui. La un moment dat i-au dat foc mașinii personale pe care a avut-o la Salonic când a jucat Xanthi cu Paok. A început cu un handicap enorm, în primul rând suporterii nu îl voiau, în al doilea rând tot acești suporteri care sunt cei mai importanți din lume și sunt fantastici când echipa joacă, toți acești suporteri au creat o situație, pentru echipa a fost suspendată șapte meciuri, nu au putut juca cu suporteri pe stadionul lor”, a povestit antrenorul.
În ciuda atmosferei ostile, Răzvan Lucescu a reușit să se impună, câștigând campionatul, iar ulterior și cupa, și campionatul din Grecia.
“Deci el a început un campionat acolo cu șapte meciuri jucate la Salonic fără public. Și totuși în situația asta ușor, ușor, ușor au ajuns să câștige campionatul, că eu consider că au câștigat campionatul. Ce a făcut ediția trecută atunci au câștigat și cupa și campionatul, acum și cupa și campionatul și neînvinși. Dar ce m-a surprins pe mine a fost această capacitate a acestei echipe, sigur stimulată și de antrenor și de mass-media, de a nu ceda și de a-și dori atât de mult să-și ia revanșa. Și în anul acesta să termini un campionat fără nicio înfrângere”, a subliniat Mircea Lucescu.
Acesta a povestit că Răzvan Lucescu a fost pasionat de fotbal de când era mic, dar a încercat să-l orienteze către alte sporturi.
"Trebuie să înțelegi că a trăit pe lângă mine, de la vârsta de 4-5 ani l-am luat cu mine în toate cantonamentele, stătea și pe margine după mine, adică a avut .... ce l-a făcut… a fost pasiunea extraordinară. În casă se juca singur, își punea două porți se juca într-o parte, era extraordinar de pasional, transmitea meciurile. Mă punea, când era mic, stăteam … stăteam în Balta Albă și aveam un culoar acolo, holul casei, eram căpitanul echipei naționale, îmi dăduse Dinamo un apartament pentru că veneam din altă parte a Bucureștiului, Apărătorii Patriei, și în care stăteam eram eu, soția Neli, Răzvan, mama ei, tata, mama și un frate, eram toți acolo și eram căpitanul echipei naționale. Până la urmă după calificarea de la Campionatul Mondial îmi aduc aminte că unul dintre șefi, mi-a dat apartament mamei și lui tata, fratele meu s-a căsătorit și atunci am rămas doar noi în apartament. Și pe culoarul acela mic veneam acasă și jucam fotbal. Neli, soția, stătea la ieșirea dintr-o cameră cu un steguleț, el într-o parte, eu într-o parte și nu îl lăsam să câștige... O pasiune extraordinară care s-a transformat pe urmă în ceea ce a făcut. Pe urmă când a terminat spuneam, și am explicat și am mai spus asta, că nu am vrut să îl las la fotbal în nici un fel, toate sporturile ... țin minte că se ducea la schi, pleca dimineața la ora 4 se suia în tren și se ducea la schi, îmi aduc aminte că îl puneam la tenis cu tatăl lui Segărceanu, să joace, dar se uita tot timpul la fotbal”, a dezvăluit fostul selecționer.
Cum nu a putut înfrâna pasiunea lui Răzvan pentru fotbal, Mircea Lucescu a cedat, cu un mic compromis: să se facă portar pentru a nu fi comparat cu el.
“Până la urmă i-am spus, atât de înnebunit era după fotbal, și a făcut toate sporturile, încât îi spuneam că . Da, eu i-am sugerat să fie portar, te faci portar pentru că eu… pe urmă l-am văzut și când juca cu copiii, juca în atac, marca gol și pe urmă devenea portar. Și venea acasă și spunea . Deci, pasiune fantastică. Așa, și i-am spus să fie portar, să se facă portar. Nu a avut nici înălțimea, dar o ambiție teribilă, incredibilă și cu pregătire pentru că a crescut și din punct de vedere fizic, avea o reacție foarte bună, reactiv în toate astea și așa mai departe..”, a povestit antrenorul .
Mircea Lucescu a relatat și momentul în care Răzvan l-a anunțat că vrea să se facă antrenor și a remarcat determinarea lui în a descifra tainele acestei meserii.
“Pe urmă când a terminat cu fotbalul, ca să rămână în fotbal a rămas vicepreședinte la Rapid și au câștigat campionatul, Rednic era antrenor, dar raportul cu jucătorii îl menținea el, permanent. Cea mai mare calitate a lui era raportul extraordinar, individual. După care după una an de zile mi-a zis „Tati, nu mai pot, eu vreau să fiu antrenor, eu vreau să mă fac antrenor”, „Bine, întrerupe și pregătește-te pentru asta”. L-a ajutat Dumitru Dragomir și a plecat în Germania și a făcut un curs acolo de o lună de zile, la Federația Germană pentru toate țările astea lumii a treia sau estice, adică din socialism, făcea un curs din acesta. Se scula dimineață la 5 până seara la 10 stătea la cursuri, la toate felurile. Pe urmă a venit acasă, i-am zis . Mi-a cerut să îl ajut să vadă antrenori străini. Mai târziu, am vorbit cu toți și la Mancini, să discute cu ei. Mi-a spus Mancini o dată , adică foarte curios în toate felurile. Și când a venit pe urmă imediat a luat echipă, s-a dus la Brașov și a dus-o în divizia A.”, a spus fostul selecționer.
Nici Mircea Lucescu nu a scăpat tirului de întrebări ale fiului său și a negat că l-ar fi controlat, o dovadă fiind că și-a construit propria lui filosofie de joc.
“Vă dați seama că în toate astea cât am discutat cu el da, dar după care când a început cariera singur s-a descurcat. Pe aici tot vorbeau că eu îl controlez, nu, în nici un caz, vorbeam cu el normal, discutam despre tot ce se întâmplă, dar în nici un caz nu am fost antrenorul lui. Și pe urmă a început să fie pasionat foarte tare de studiu, de analiză, de internet, de tot ce se întâmplă pentru că acum găsești tot felul de… și și-a construit propria lui filozofie, propriul lui mod de comportament, de a antrena și toate astea, deci meritul este total al lui. Eu sunt mândru doar pentru că e copilul meu”, a conchis Mircea Lucescu.
