Misterul servietelor negre care au ajuns din Qatar în Fâșia Gaza

În 2018, fotografiile cu suma de 15 milioane de dolari în numerar transportați în serviete negre la granița Erez, care desparte Israelul de Gaza, au apărut în toată presa israeliană. Înainte, în vara anului 2016, guvernul condus de Benjamin Netanyahu, Naftali Bennett și Avigdor Lieberman a permis altor valize pline cu bani din Qatar să intre în Fâșie, sub pretextul de a sprijini proiecte urgente de infrastructură. Cu aprobarea lui Netanyahu, așadar, banii din Qatar au ajuns în buzunarele Hamas și, astfel, gruparea teroristă s-a înarmat și a cumpărat sprijinul populației reduse la sărăcie absolută, distribuind banii către angajații din sectorul public sub formă de salarii, către familiile cele mai nevoiașe sub formă de ajutoare economice și către civilii răniți și familiile palestinienilor care au murit în timpul violențelor cu forțele de securitate israeliene sub formă de despăgubiri. Pe atunci, s-a înțeles deja unde se voia să se ajungă.

Planul lui Bibi Netyanhu era simplu: să permită Qatarului să finanțeze și să consolideze prezența Hamas în Gaza, pentru a deteriora Autoritatea Națională Palestiniană prezidată de Abu Mazen. Mai mult – cel puțin în planurile premierului israelian – aceasta ar fi trebuit să limiteze violența Hamas și, în același timp, soluția "două popoare, două state" susținută de comunitatea internațională ar fi fost evitată.

Răspunsul ANP nu a întârziat să apară. "Cincisprezece milioane de dolari au fost plătite Hamas – citim într-un comunicat de presă de atunci – în detrimentul sângelui palestinian, iar conducerea organizației profită de acești bani pentru a continua planul sionist-american de a separa Fâșia de Cisiordania. Site-urile de internet ale Hamas laudă plata salariilor ca și cum ar fi o realizare și o victorie, dar practic demonstrează că conducerea organizației este pregătită să intre într-o alianță cu diavolul pentru a menține puterea în Fâșia Gaza".

Bibi credea în planul său. Chiar și cu câteva zile înainte de atacul Hamas din 7 octombrie, el era convins că "și-a cumpărat liniștea sufletească", așa cum a spus Yigal Carmon, un fost agent secret israelian intervievat de "Corriere della Sera". Era atât de convins de acest lucru încât, pe 28 septembrie, cu zece zile înainte de atacul Hamas, a ordonat redeschiderea punctului de trecere de la Erez, care fusese închis pentru muncitorii palestinieni timp de aproape două săptămâni din cauza violențelor aproape zilnice dintre tinerii palestinieni și soldați. Iar alegerea ar fi fost recomandată cu căldură de Egipt, ONU și însuși Qatar.

De ce finanțează Qatarul organizația Hamas

Dar de ce ar trebui Doha să finanțeze Hamas? Motivele par a fi doar chestiuni de conveniență politică. În primul rând, micul, dar foarte bogat emirat ar putea astfel să-și păstreze picioarele în ambele tabere: pe de o parte finanțează Hamas, trimițând ajutoare umanitare poporului palestinian, pe de altă parte face jocul Israelului, menținând astfel și relații bune cu principalul său aliat, Statele Unite, care găzduiește pe teritoriul său cea mai mare bază militară din Orientul Mijlociu. În spatele sprijinului Qatarului se află, însă, și obiective mai de anvergură, care se concretizează prin fațada religioasă a apropierii micului regat de Frații Musulmani, o organizație politică islamistă din care se inspiră Hamas, în ciuda faptului că aceasta s-a distanțat în ultimii ani de partidul armat palestinian. Este binecunoscut faptul că acuzația majoră adusă micului regat chiar și de vecinii săi regionali este aceea că finanțează grupările teroriste și milițiile implicate în conflicte locale. Guvernul din Qatar a sprijinit nu numai Frații Musulmani în țări precum Libia, unde influența liderilor de la Doha a contribuit la impasul care persistă de zeci de ani, ci și pe șiiții pro-iranieni și pe houthi yemeniți. Un sprijin economic care poate fi explicat prin ambițiile geopolitice ale micului emirat, care a folosit întotdeauna rețeaua internațională a Fraților Musulmani pentru a se prezenta ca un actor regional influent, iar acum conflictul din Palestina oferă liderilor de la Doha o nouă oportunitate.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România