Moartea suspectă a lui Roberto Calvi, bancherul italian cu legături în Vatican, masonerie și mafie, continuă să ridice întrebări fără răspuns chiar și după 43 de ani, relatează BBC.
Totul a început în dimineața zilei de 18 iunie 1982, când trupul neînsuflețit al bancherului italian Roberto Calvi, în vârstă de 62 de ani, a fost descoperit spânzurat sub podul Blackfriars, în centrul Londrei. Moartea sa a declanșat una dintre cele mai controversate anchete din istoria financiară și politică a Europei.
„Bancherul lui Dumnezeu”
Calvi era președintele Banco Ambrosiano, cea mai mare bancă privată din Italia, cunoscută pentru legăturile sale strânse cu Vaticanul. Supranumit „Bancherul lui Dumnezeu”, Calvi și banca sa erau implicați în operațiuni financiare obscure, care implicau Biserica Catolică și organizația masonică Propaganda Due (P2).
Scandalul P2: când politicienii, armata și presa apar pe o listă secretă
În 1981, anchetatorii italieni au descoperit în seiful lui Licio Gelli, liderul lojei P2, o listă cu sute de membri, printre care figuri politice de top, ofițeri ai armatei și Silvio Berlusconi. Scandalul a zguduit Italia. Ulterior, guvernul condus de Arnaldo Forlani a demisionat, un șef de poliție s-a sinucis, iar un fost ministru a fost internat de urgență.
În aceeași perioadă, Calvi a fost acuzat de fraudă și condamnat la patru ani de închisoare, fiind eliberat pe cauțiune în așteptarea apelului. Totuși, acesta a fugit din Italia cu documente compromițătoare. Înainte de moartea sa, anchetatorii au descoperit lipsa a 1,5 miliarde de dolari din fondurile Banco Ambrosiano.
O parte din bani ar fi fost transferați prin banca Vaticanului, scăpând de reglementările valutare italiene. O altă parte a ajuns în firme fantomă din America de Sud și Luxemburg. Se presupune că aceste fonduri au fost folosite pentru operațiuni politice secrete și spălare de bani pentru mafia italiană.
Simbolism masonic
Simbolismul din moartea lui Calvi i-a făcut pe anchetatori să ia în calcul o crimă cu conotații ritualice. Cu o zi înainte, secretara sa, Teresa Corrocher, s-a aruncat de la etajul patru al sediului băncii, lăsând un bilet în care îl condamna pe Calvi.
Deși inițial considerată sinucidere, această variantă a fost contestată de familie și respinsă în 1983. Ulterior, o exhumare și noi teste medico-legale au arătat că rănile de la gâtul lui Calvi erau incompatibile cu o spânzurare, iar mâinile sale nu prezentau urme de cărămizi, deși avea astfel de obiecte în buzunare.
În 2005, cinci persoane au fost judecate pentru uciderea lui Calvi, dar toate au fost achitate în 2007, inclusiv cunoscutul finanțator Flavio Carboni și trezorierul mafiei, Pippo Calò. Nici până azi nu a fost găsit un vinovat.
Banco Ambrosiano avea o relație veche cu Vaticanul, iar Calvi colabora îndeaproape cu arhiepiscopul Paul Marcinkus, șeful băncii Vaticanului. Marcinkus a fost protejat de imunitatea diplomatică, iar Vaticanul a negat orice responsabilitate legală, oferind în schimb o „contribuție morală” de 406 milioane de dolari.
Michele Sindona, mentorul lui Calvi, a fost un alt bancher notoriu, legat atât de Vatican cât și de Cosa Nostra. Condamnat pentru fraudă în SUA, a murit în închisoare în Italia în 1986, otrăvit cu cafea contaminată cu cianură.
Comentează