Moartea în incendiu, chiar și la un comcert rock, nu e nici cool, nici artsy.
Indignarea și revolta cu bătaie politică sunt acceptabile doar în primele zile de la eveniment. Când ești revoltat, chiar și politician fiind, se presupune că nu ai timp și chef de bannere atent și măiastru executate.
Dacă au trecut câteva luni de la eveniment și furia inițială s-a stins iar tu organizezi evenimente cu bannere artsy în care afișezi cool moartea în spatele unei tribune de unde îți faci campanie electorală, ești păpat și papa politic.
Politicienii pot folosi astfel de tragedii doar în furia inițială, pe genunchi, fără pregătiri și scenografie atent executată. Și oricum e riscant, trebuie să fii sincer revoltat sau măcar să ai talentul autenticității.
Bușoi nu e capabil de indignare și furie. Pur și simplu nu-l prinde. E mai monoton decât istoria Elveției și mai pufos decât cei mai capitonați pereți de la Malmaison. Dacă Bușoi ar fi fost zeul vânturilor, nicio corabie nu s-ar fi mișcat vreodată mai mult de un milimetru.
E sinucidere electorală scenografia cool artsy cu tendință politică și moartea tragică atent reprezemtată pe peretele din spatele unei tribune politice de la care vorbește cel mai imperturbabil și adormit-flegmatic politician.
Să-i spună cineva asta lui Andy Warhol-ul din echipa lui Bușoi.
Comentează