Accidentul mortal din suita actualului Ministru de Interne, Gabriel Oprea, poate schimba radical jocul politic în următoarele luni.
Partidele au pierderi și câștiguri relative, asociate posibilelor gesturi pe care Oprea le va face în următoarea perioadă.
Cine îl poate determina pe Oprea să demisioneze?
Ponta, Dragnea și Iohannis, oricare dintre ei poate juca rolul ”declanșatorului”.
Cum Oprea i-a ținut spatele actualului premier, de foarte multe ori în situații delicate pentru acesta din urmă, Ponta îi întoarce acum gestul. De altfel, Ponta e singurul care poate să acționeze direct și să-l revoce pe Oprea din funcție. Nu e vorba doar de reciprocitate, Ponta stă încă pe scaunul de la Victoria datorită UNPR.
Dragnea, noua vedetă a social-democraților, în creștere spectaculoasă a popularității, după ce a preluat interimatul la PSD, ar putea să-și dorească un nou ”zvâc” de imagine și să-i ceară șefului UNPR să părăsească actualul cabinet. Va fi greu pentru Oprea să treacă peste asta, ca și cum n-ar fi auzit.Vom vedea mai jos ce pierde și ce câștigă PSD.
Iohannis este șeful statului și comandantul structurilor de forță, din care generalului Oprea îi place să creadă că face parte cu onoare. Un singur cuvânt al lui Iohannis (demisia, de exemplu) nu-i dă lui Oprea decât două variante: rămâne pe scaun în dezonoare (sistemul îl va rejecta informal) sau bate din călcâi și face stânga-împrejur ca un soldat disciplinat.
Cine/ce pierde și câștigă?
- UNPR . Fără Oprea, UNPR nu există. Fără Oprea în funcția de vicepremier și șef al Administrației și Internelor, UNPR există, la fel cum există și un bolnav în moarte clinică. Puzderia de parlamentari, primari, consilieri, aciuați pe lângă ”interesul național”, își va căuta degrabă un tătic mai potent. Cum UNPR se află într-o alianță cu PSD (nu au grup parlamentar separat), PSD va fi principalul destinatar. Dar nici liberalii nu vor fi de lepădat, având în vedere că încă se mai pariază pe ei pentru o nouă guvernare (avându-l pe Iohannis la Cotroceni). De altfel, căderea actualului guvern (o consecință deloc de neglijat a dizolvării UNPR) dă prima mână liberalilor pentru formarea cabinetului.
- PSD. Dacă Oprea își pierde pârghiile administrative, sirenele PSD ar putea cânta măiastru pentru a recupera primari, consilieri și parlamentari de la defunctul organism politic numit UNPR. În vară, Oprea negocia cu Iohannis pe probleme de securitate națională (director SIE, Strategia de Apărare), iar Dragnea, pe chestiuni economice (noul Cod Fiscal). După ce dispare Oprea, Dragnea va prelua din Kiseleff ambele ”portofolii” în relația cu Iohannis. Atenție! la protofoliul ”securitate” intră și justiția. Așadar, Dragnea devine omul-orchestră, pe lângă care nu poate trece nimeni dacă-și dorește cu adevărat ceva de la Parlament sau Guvern. Pe de altă parte, dizolvarea UNPR ar putea să-i avantajeze mai curând pe liberali, iar, la o viitoare moțiune de cenzură,PSD se poate trezi în opoziție, postură care, totuși, nu ar fi total dezavantajoasă partidului înainte de alegeri. UNPR se îndreaptă acum cu pași grăbiți spre o alianță cu PSD, iar Dragnea nu-i poate refuza, dar nici nu le poate accepta pretențiile. Din cei 60 de parlamentari, probabil că mai puțin de jumătate ar aduce voturi sau bani. Câtă vreme rămân împreună sub bagheta lui Oprea, negocierile sunt grele pentru Dragnea. Dacă Oprea scapă bagheta din mână, Dragnea poate lua pe alese, fără să ceară voie.
- PNL. Pe cartea de vizită a liberalilor scrie ”viitor partid la guvernare” de două ori - posibil în 2017 sau mai repede. Asta, în sine, nu e puțin lucru pentru parlamentarii UNPR, derutați de decuplarea lui Oprea de la resurse și decizie. Liberalii scapă deci de un compromis, o alianță la guvernare cu UNPR, și își pot negocia venirea la putere înainte de termen, ”bucată cu bucată”.
- MP. Oprea îl încurcă pe Traian Băsescu cu al lui UNPR, consacrat ca ”balama”, dar nu prin alegeri, ci prin recrutări ulterioare. Băsescu vrea Mișcarea Populară o balama ceva mai mare, dar legitimată prin vot (ceva în genul USD al lui Roman în 1996, care a intrat la guvernare cu CDR și a făcut mare parte din jocurile în ministere cheie). Vrea ca nici PSD, nici PNL, indiferent care din ele ar ieși pe primul loc în 2016, să nu-i poată întoarce spatele. Dizolvarea UNPR ar întări PSD, ceea ce îi convine încă o dată experimentatului Băsescu, întrucât are un singur obiectiv pentru 2016 - izolarea liberalilor și a lui Iohannis. Pe de altă parte, o eventuală cădere a lui Ponta (ca efect al dizolvării UNPR) îl deranjează, pentru că știe că Iohannis va pune un guvern liberal. Asta va sufla vânt în pânze PNL în sondaje și va pune Mișcarea Populară în competiție cu PSD pentru postura de ”opozant” al guvernului, ceea ce e mult mai complicat. Azi, Traian Băsescu și MP se aud mai bine și pentru că liberalii vorbesc în șoaptă. Când însă PSD va intra în Opoziție, sunetul de bucium al activiștilor social-democrați va acoperi chiar și vocea bubuitoare a președintelui MP. Deci, și avantaje și dezavantaje.
- ALDE. Înainte de vuietul care s-a pornit împotriva lui Oprea, UNPR dădea pe surse o implacabilă schimbare a lui Daniel Constantin de la Agricultură, la remaniere, și înlocuirea lui cu Vali Steriu, expertul lui Oprea. Zvonurile în sine îi făceau nervoși pe oamenii lui Tăriceanu. Fără Oprea, UNPR nu mai are ce să joace și nici ce să schimbe, deci ALDE nu mai trebuie să lupte decât cu nemulțumirile lui Dragnea. De asemenea, dizolvarea unui pretendent la locul al treilea este un avantaj pentru Tăriceanu, care vrea și el să joace partitura de „balama” în 2016.
- UDMR. Prin dizolvarea UNPR între cei doi mari actori, PSD și PNL, echilibrul guvernării poate deveni fragil, ceea ce întotdeauna a fost raiul pentru unguri. Întrucât ponderea lor nu mai e atât de importantă, de când e moda grupurilor făcute din trădări și reziduuri, cum sunt UNPR și ALDE, cel puțin de aceleași dimensiuni cu UDMR , ungurii se vor vedea iar arbitri în an electoral, ceea ce nu sună deloc rău nici pentru electoratul maghiar.
- M10. Partidul Monicăi Macovei poate beneficia doar în sensul dispariției unui competitor pentru locul al treilea la parlamentare, ceea ce e valabil și pentru MP, ALDE și UDMR.
Dacă Oprea nu demisionează, pentru că nici Dragnea și nici Iohannis nu îi cer asta, atunci PSD este cel mai câștigat, alături de Ponta. PSD - pentru că va putea pretinde în negocierile pentru o alianță cu UNPR că progresiștii nu au nimic de oferit, ba dimpotrivă, le generează o problemă de imagine. Motiv suficient să le dea trei la sută din locurile viitorului Parlament. Ponta - pentru că nu riscă mutări bruște în Parlament, care să-l arunce pe tobogan. Partidele mici câștigă și ele, din simplul motiv că, chiar și cu Oprea în funcție, UNPR nu va mai reprezenta altceva decât o anexă la PSD, adică nu le mai stânjenește pe ele în cursa pentru locul al treilea la alegerile de anul viitor.
Comentează