'Moartea unui biciclist, în regia lui Juan Antonio Bardem, prezentat la Institutul Cervantes, la Ziua Filmului Spaniol

Institutul Cervantes din Bucureşti prezintă coproducţia hispano-italiană din 1955 „Muerte de un ciclista / Moartea unui biciclist” (scenariul, după o poveste de Luis Fernando de Igoa şi regia: Juan Antonio Bardem), joi, de la ora 19.00, în cadrul celei de-a doua ediţii a Zilei Filmului Spaniol.

„Moartea unui biciclist” este o dramă psihologică care înfăţişează ipocrizia burgheză şi situaţia socio-politică a Spaniei postbelice. Pelicula a câştigat Premiul Criticii la Festivalul de Film de la Cannes din 1955.

Proiecţia are loc în Sala Auditorium, filmul beneficiind de traducere în limba engleză. Locurile sunt limitate, iar accesul la eveniment se face pe bază de rezervare în scris printr-un e-mail trimis la cultbuc@cervantes.es. Rezervarea locului devine valabilă numai după primirea unei confirmări în scris, informează News.ro.

Ziua Filmului Spaniol reprezintă un eveniment care pune în valoare importanţa cinematografiei spaniole ca moştenire culturală, dar şi ca generator al unei identităţi si a unui imaginar comune. Pe parcursul zilei de 6 octombrie se organizează - atât în în Spania, cât şi la nivel internaţional – diverse manifestări care celebrează şi fac cunoscute bogăţia şi diversitatea cinematografiei spaniole, accentuând efortul şi măiestria cineaştilor spanioli şi receptarea lor de către diversele tipuri de public.

Juan Antonio Bardem este un cineast madrilen esenţial pentru înţelegerea secolului XX spaniol. El face, în acest film istoric, o adevărată frescă a clasei de mijloc spaniole portretizând un cuplu de îndrăgostiţi care se raportează într-un mod neobişnuit la climatul social din jur. Beneficiind, în rolurile principale, de două adevărate vedete care tocmai sosiseră în Spania anilor ’50 - actorul catalan exilat Alberto Closas şi actriţa italiană Lucía Bosé - „Moartea unui biciclist” confirmă şi azi verdictul critic de la începuturi şi, în fond, universalitatea cinematografiei unui regizor în stare de graţie.

Fiu de actori şi membru al unei familii dedicate lumii filmului şi teatrului, Bardem a intrat în 1947 la Institutul de Investigaţii şi Experienţe Cinematografice (IIEEC), dar nu a absolvit, abandonând în ultimul an de studii. În această perioadă, a fost critic de film la diverse ziare şi reviste de film şi a debutat în calitate de co-regizor alături de Luis G. Berlanga cu „Esapareja feliz/ Această pereche fericită” (1951), cu care a scris „¡Bienvenido Míster Marshall! / Fiţi binevenit, domnule Marshall” (1952), un film unic în canonul cinematografic spaniol. Aceste două filme au creat un mod inedit de expresie cinematografică, în contextul epocii.

Bardem a fost un militant comunist, dar şi o prezenţă activă care a cerut schimbarea cenzurii franchiste. Cu „Muerte de un ciclista / Moartea unui biciclist” (1955) a dobândit o faimă internaţională, şi datorită premiului obţinut la Cannes; în anul următor, a confirmat cu filmul „Calle Mayor”, deşi în timpul filmărilor a fost arestat. Din acest moment, cariera sa va căpăta un caracter internaţional, cu filme precum „La venganza/ Răzbunarea” (1957) şi „Sonatas/ Sonate” (1959), bazate pe opera lui Ramón María del Valle Inclán şi filmate în Mexic. Ulterior, a devenit membru al companiei de producţie UNINCI, formată din diverşi profesionişti care se opuneau regimului. După multe dificultăţi, mai ales din pricina poziţiei sale antifranchiste, s-a orientat către un cinema mai convenţional („El últimodía de la guerra/ Ultima zi de război”, 1968, şi „La isla misteriosa/ Insula misterioasă”, 1972), colaborând cu vedete populare precum Sara Montiel sau Marisol (Pepa Flores) în etapa sa de maturitate („El poder del deseo/ Puterea dorinţei”, 1975). După o nouă şedere în închisoare, a realizat „El puente/ Podul” (1976), prezentându-l pe actorul Alfredo Landa într-o nouă perspectivă. În perioada de tranziţie, a filmat „Siete días de enero/ Şapte zile de ianuarie” (1978), film care reconstituie asasinarea unor avocaţi sindicali de către extrema dreaptă în noaptea de 24 ianuarie 1977. După mai multe filme în coproducţie cu diverse ţări sovietice, s-a concentrat pe producţia pentru televiziune, unde se remarcă filmul său documentar Lorca, muerte de un poeta / Lorca, moartea unui poet (1987).