Premium
Curtea Constituțională a publicat luni, 11 decembrie, motivarea Deciziei 678/2023 referitoare la Legea nr.192/2023 prin care s-au eliminat așa-zisele pensii speciale ale parlamentarilor. Deși recunoaște dreptul Parlamentului de a decizie în privința indemnizației în discuție, Curtea subliniază protecția constituțională a drepturilor deja câștigate. Astfel, urmările deciziei sunt următoarele: (1) abrogarea este constituțională în privința parlamentarilor care nu au cel puțin un mandat întreg; (2) parlamentarii care au un mandat întreg vor beneficia de pensia de serviciu indiferent dacă în prezent este sau nu în plată; (3) pensiile de serviciu aflate în plată la momentul abrogării se reiau din oficiu.
Decizia CCR vine în urma unui control de constituționalitate a posteriori (asupra unei legi aflate deja în vigoare). Excepția a fost ridicată de trei foști parlamentari, într-un proces deschis la Tribunalul Vrancea.
Critici de neconstituționalitate extrinsecă (pe formă)
Problemele expunerii de motive
Cu privire la criticile de neconstituționalitate privind inconsistențele expunerii de motive a propunerii legislative, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că, de principiu, nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Curtea a reținut că expunerea de motive, prin prisma art.1 alin.(5) din Constituţie, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înţelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică (...). (paragraful 22)
Fișa financiară
În privința criticilor de neconstituționalitate privind încălcarea art.111 alin.(1) din Constituție, prin nesolicitarea fișei financiare, Curtea observă că acest text constituțional stabilește că, în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea de către Parlament a informării din partea Guvernului este obligatorie. Art.111 alin.(1) din Constituțuie nu poate fi interpretat decât în sensul că solicitarea acestei informări este necesară numai dacă inițiativa legislativă conduce la o creștere a cheltuielilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat. Așadar, nu orice modificare a prevederilor acestor bugete face necesară solicitarea informării. În cazul de față, prin eliminarea indemnizației pentru limită de vârstă, nu se produce o creștere a cheltuielilor bugetare, ci, din contră, o scădere a lor. (paragraful 23)
Avizul Consiliului Legislativ
Potrivit CCR, criticile de neconstituționalitate privind încălcarea rolului Consiliului Legislativ sunt, de asemenea, neîntemeiate. Faptul că acest organism a subliniat necesitatea obținerii unor analize din partea Guvernului prin raportare la art.111 alin.(1) din Constituție, iar Parlamentul nu a procedat în acest sens, nu poate fi considerată o încălcare a rolului Consiliului Legislativ, prevăzut de art.79 din Constituție, mai ales că o asemenea informare nu era necesară. (paragraful 24)
Critici de neconstituționalitate intrinsecă (pe fondul legii)
Protecția Constituțională a drepturilor parlamentarilor
În privința existenței unor sistemele de pensii care nu se bazează doar pe principiul contributivitîții, CCR notează că „nicio prevedere din Constituţie nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputaţi şi senatori, ci şi pentru alte categorii socioprofesionale – cum sunt magistraţii, cadrele militare, diplomaţii şi alte categorii – s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. Diferenţierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art.16 din Constituţie şi se justifică prin specificitatea activităţii acestor categorii socioprofesionale”.
Este a doua oară când pensiile de serviciu ale parlamentarilor sunt eliminate prin lege. Precedenta lege, adoptată în 2021, a fost declarată și ea neconstituțională. În precedenta decizie, Curtea a reținut că drepturile patrimoniale acordate deputaţilor şi senatorilor ulterior încetării mandatului lor nu pot fi afectate de o insecuritate juridică vădită, întrucât reprezintă unul dintre elementele constitutive ale statutului constituţional al membrilor Parlamentului, fiind intrinsec legate de regimul constituţional al protecţiei mandatului reprezentativ.
Curtea mai amintește că, spre deosebire de indemnizația acordată în timpul mandatului, ce are consacrare și protecție constituțională, celelalte drepturi patrimoniale ale parlamentarilor nu decurg din prevederile Constituției și se încadrează în marja de apreciere a Parlamentului. Dintre acestea, drepturile care nu rezultă sau nu decurg din anumite dispoziții constituționale ca măsuri de protecție a mandatului reprezentativ sunt la discreția legiuitorului, iar determinarea sferei lor de cuprindere ține de opțiunea sa exclusivă.
„Legitimitatea democratică de care se bucură Parlamentul constituie temeiul constituțional exclusiv care îi dă prerogativa de a configura sistemul de drepturi acordate membrilor săi pentru ca aceștia să își poată îndeplini mandatul reprezentativ pe care l-au dobândit. Așadar, revine Parlamentului să aprecieze stabilirea acestor drepturi, criteriile după care se acordă, conținutul, cuantumul, modul de calcul al acestora”. argumentează CCR în privința posibilității eliminării pensiilor de serviciu ale parlamentarilor.
„Prin urmare, Parlamentul, optând pentru acordarea indemnizației pentru limită de vârstă, și-a exercitat marja de apreciere în privința stabilirii drepturilor aferente statutului deputaților și al senatorilor. Abrogarea dispozițiilor legale care instituiau acest drept s-a realizat în baza aceleiași marje de apreciere, considerându-se că celelalte drepturi normativizate reprezintă o protecție suficientă acordată mandatului parlamentar. Curtea nu are competența de a se substitui acestei marje de apreciere și nu poate să stabilească faptul că eliminarea uneia sau a alteia dintre măsurile de protecție de natură legală afectează nivelul constituțional de protecție a mandatului reprezentativ. De aceea, legea criticată nu încalcă art.69 din Constituție”, se mai arată în paragraful 42 al deciziei CCR.
Problema indemnizațiilor foștilor parlamentari
CCR subliniază însă că „odată ce drepturile legale cu caracter patrimonial au fost acordate, Parlamentul are obligația constituțională de a adopta o conduită consecventă din punct de vedere normativ, neputând acorda sau retrage succesiv același drept în privința beneficiarilor legii pentru că, astfel, s-ar plasa în sfera arbitrarului și ar afecta securitatea juridică, element component și esențial al statului drept”.
„Pensia de serviciu, reglementată inițial în anul 2006, precum și indemnizația pentru limită de vârstă, începând cu anul 2016, acordate deputaților și senatorilor au aceeași finalitate, respectiv de a stabili alte drepturi patrimoniale în considerarea mandatului reprezentativ exercitat odată cu împlinirea vârstei de pensionare. După acordarea acestor drepturi, legiuitorul a adoptat soluții normative inconsecvente, legea criticată înscriindu-se în aceeași linie de inconsecvență normativă, întrucât a stabilit, pe de o parte, retragerea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă în privința persoanelor care aveau deja în plată respectivele drepturi și, pe de altă parte, eliminarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă în privința persoanelor care îndeplineau condițiile stabilite de lege cu referire la mandatul parlamentar deja exercitat, mai puțin vârsta de pensionare”, arată CCR.
Curtea explică faptul că toți parlamentarii care au cel puțin un mandat întreg trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, indiferent dacă indemnizația a intrat în plată sau nu.
„Indemnizația pentru limită de vârstă nu are o existență nesigură sau afectată de alte condiții exterioare calității de deputat sau senator, care ar putea să o înlăture, astfel încât simpla exercitare a unui mandat complet generează, potrivit și în condițiile legii, un drept la această indemnizație la data împlinirii vârstei de pensionare. Legiuitorul trebuie să acorde o protecție egală acesteia în privința deputaților și a senatorilor care au exercitat un mandat complet, indiferent că indemnizația a fost sau nu pusă în plată, dreptul fiind consolidat odată ce deputatul/senatorul a exercitat un mandat complet anterior intrării în vigoare a Legii nr.192/2023. Punerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a Legii nr.192/2023 nu relevă decât o chestiune de exigibilitate, și nu una de substanță, care să invalideze raționamentul de mai sus”, se arată în decizia Curții.
Actualii parlamentari aflați la primul mandat nu beneficiază de „pensia specială”
Curtea subliniază că situația parlamentarilor care au cel puțin un mandat complet se diferențiază net de cea a persoanelor care încă nu au exercitat cel puțin un mandat complet de deputat sau senator la data intrării în vigoare a legii de abrogare și care nu sunt îndreptățite să beneficieze de o indemnizație pentru limită de vârstă.
„Prin urmare, persoanele care au exercitat cel puțin un mandat complet de deputat sau senator până la data intrării în vigoare a Legii nr.192/2023 și aveau în plată indemnizația pentru limită de vârstă au dobândit un bun (...), întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr.192/2023 au exercitat deja un mandat parlamentar complet, iar, odată ce mandatul (complet) a fost exercitat, în mod implicit și automat i se atașează această indemnizație. În privința acestora, indemnizația pentru limită de vârstă aflată în plată este un drept deja consolidat și bine caracterizat, iar legiuitorul, prin retragerea normativă a acestui drept, a nesocotit dreptul lor de proprietate privată și, în același timp, a creat o insecuritate juridică vădită, încălcând componenta de neretroactivitate a securității juridice. (paraagraful 50)
În ceea ce privește persoanele care au exercitat cel puțin un mandat complet de deputat sau senator până la data intrării în vigoare a Legii nr.192/2023, însă nu aveau în plată indemnizația pentru limită de vârstă, Curtea reține că acestea au vocația de a dobândi în mod efectiv indemnizația pentru limită de vârstă, întrucât legea stabilește două condiții cumulative, și anume: exercitarea cel puțin a unui mandat complet și împlinirea vârstei legale de pensionare, acestea fiind, totodată, și interdependente pentru exercițiul efectiv al dreptului. Fiind interdependente, eliminarea normativă a dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă în privința acestora a creat o insecuritate juridică vădită, încălcând componenta de neretroactivitate a securității juridice”, arată CCR.
„Retragerea indemnizației pentru limită de vârstă aflate deja în plată afectează integritatea şi substanţa unui drept legal dobândit/consolidat. Evenimente viitoare şi incerte – de natură normativă – nu pot influenţa negativ dreptul care a fost dobândit şi a intrat în sfera patrimonială a persoanei. De asemenea, efectele deja epuizate ale unui act – exercitarea mandatului reprezentativ – nu pot fi repuse permanent în discuţie, starea de incertitudine şi nesiguranţă neputând fi opusă unei situaţii juridice certe şi definitiv consolidate.
Neretroactivitatea este o garanţie pentru cetăţean, o protecţie constituţională acordată în beneficiul său. Securitatea juridică cere şi impune o protecţie ascendentă, de sporire a garanţiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit prin exercitarea mandatului. Orice încercare de reconsiderare a modului de valorificare a mandatelor deja exercitate în planul indemnizației pentru limită de vârstă afectează securitatea juridică în componenta garanţiei de neretroactivitate a legii.
Prin urmare, Curtea constată că, prin prisma art.1 alin.(3) și (5), a art.15 alin.(2) și a art.44 alin.(1) teza întâi și alin.(2) din Constituție, art.I din Legea nr.192/2023 este constituțional în măsura în care nu se aplică deputaților/senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării în vigoare a legii, iar art.II din Legea nr.192/2023 este neconstituțional”, concluzionează CCR.
Decizia se aplică erga omnes, indemnizațiile revin în plată
CCR arată că indemnizațiile trebuie să revină în plată din oficiu, pentru toți beneficiarii, nu doar pentru cei care au ridicat excepția.
„Curtea constată că, sub aspectul efectelor prezentei decizii, repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizației pentru limită de vârstă, care o aveau în plată, se va realiza ex officio, indiferent dacă aceștia au promovat sau nu o acțiune în justiție, începând cu data încetării plății acestora, respectiv 1 iulie 2023, și, totodată, urmează, pe de o parte, să se reia plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr.192/2023 în privința tuturor beneficiarilor antereferiți, iar, pe de altă parte, să se acorde această indemnizație deputaților/senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării în vigoare a legii și care au împlinit vârsta de pensionare prevăzută de lege după data de 1 iulie 2023”, mai arată CCR.
