Motivele cu care avocaţii să-l scape de condamnare pe Mario Iorgulescu

Motivele scandaloase cu care avocaţii să-l scape de condamnare pe Mario Iorgulescu

Condamnat la 15 ani şi 8 luni de închisoare pentru omor după ce a ucis un tânăr în timp ce conducea beat și drogat, Mario Iorgulescu dă vina pe presiunea mediatică din România pentru crizele pe care le-ar avea în Italia, acolo unde s-ar afla internat la o clinică de psihiatrie.

Apelul lui Mario Iorgulescu se va judeca pe 11 septembrie, la Curtea de Apel București, în ședință publică. Asta după ce avocații săi au încercat fără succes, pe 26 iunie, să obțină secretizarea ședințelor de judecată, pe motiv că fiul lui Gino Iorgulescu ar putea să aibă „anumite reacţii regretabile” la citirea știrilor din România! Concret, avocaţii au motivat cererea prin faptul că Mario Iorgulescu nu poate discuta normal mai mult de 20-60 de minute, pentru că dispoziția acestuia se schimbă brusc și „poate avea oricând o reacție necontrolată”. Mai mult, aceştia susţin că, deşi Mario Iorgulescu nu are internet, acesta mai are acces din când în când în mediul online, unde ar putea citi articole despre proces, fapt care i-ar afecta dispoziția.

În motivarea deciziei din 26 iunie a Curții de Apel București, care a respins ca nefondată cererea de judecare a lui Mario Iorgulescu în ședință secretă, apar toate susținerile apărării acestuia cu privire la condițiile în care este internat în Italia.

Mario Iorgulescu are capacitate restrânsă de exercițiu, precum un minor cu vârsta de cuprinsă între 14 și 18 ani

Din document reiese că avocaţii au încercat să acrediteze ideea că Mario Iorgulescu are capacitate restrânsă de exercițiu, precum un minor cu vârsta de cuprinsă între 14 și 18 ani!!

„În susţinerea acestei cereri, arată că la data de 05.05.2023, apelantul- inculpat, într-un puseu al afecţiunilor medicale psihiatrice de care suferă, fără acceptul cadrelor medicale, sau al părinţilor şi fără ştirea acestora, a părăsit clinica în care se afla.

Solicită a se avea în vedere că textul legal pe care l-a invocat prevede faptul că judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime şi precizează că în prezenta cauză este vorba despre demnitatea şi viaţa intimă a inculpatului.

Arată că înţelege să facă o paralelă cu dispoziţiile art. 41 – 43 Cod civil care reglementează foarte clar instituţia capacităţii de exerciţiu, şi anume că minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi interzisul judecătoresc nu au capacitate de exerciţiu, iar minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă.

Din această perspectivă, solicită să se constate că apelantul inculpat se încadrează în cazul prevăzut de art. 43 Cod civil, deoarece nu are capacitate de exerciţiu, din moment ce tatăl său a fost numit tutore pentru acesta şi arată că de la momentul producerii tragicului accident din 08.09.2019, inculpatul a avut parte de un „linşaj mediatic”, care a fost într-un singur sens, acela al „executării” sale, în calitate de fiu al lui Gino Iorgulescu, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, linşaj care a continuat, atât în faza de urmărire penală, cât şi la fond şi, raportat, totodată, şi la evenimentul produs la 05.05.2023, la problemele de sănătate cu care se confruntă, apelantul inculpat oricând poate să aibă o reacţie necontrolată.

Prin urmare, apreciază că neluarea unei decizii în sensul declarării şedinţei nepublice poate genera apelantului inculpat anumite reacţii regretabile, deoarece reprezentanţii presei, fiind prezenţi în sală, relevă, fiecare după priceperea sa, sau după interes, discuţiile din sala de şedinţă, pe care, dacă apelantul inculpat are ocazia să le observe în puţinele momente în care dispune de mijloace moderne de comunicare, deoarece familia sa a luat toate măsurile pentru a-i limita cât se poate de mult la calculator, telefon, poate avea o reacţie necontrolată.

Precizează că apelantul inculpat – cu care se poate sta normal de vorbă între 20 şi 60 de minute, fără nicio problemă – din cauza afecţiunilor de care suferă, faţă de anumite aspecte, care oricărei persoane i se par normale sau banale, poate avea o reacţie extrem de violentă, atât împotriva propriei persoane, cât şi împotriva altora, motiv pentru care apreciază că într-adevăr trebuie prezervată această posibilă împrejurare.

Aduce la cunoştinţa instanţei că apărarea inculpatului a formulat inclusiv o cerere la CNA, în acelaşi sens, dar răspunsul acestei instituţii a fost în sensul că nu are competenţa să dispună cu privire la aspectele semnalate.

Prin urmare, arată că orice relatare în presă cu privire la dezbaterile din şedinţa de judecată îi poate provoca inculpatului o criză ale cărei urmări pot fi dezastruoase.

Mai precizează că statul italian, spre deosebire de statul român, recunoaşte situaţia în care se află apelantul inculpat, în sensul că acesta nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale pentru a răspunde penal, iar la momentul la care tatăl inculpatului a depus jurământul de tutore, şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru toate faptele fiului său, de natură civilă sau penală.

Solicită să se aibă în vedere acest aspect, respectiv, că statul italian recunoaşte faptul că inculpatul este într-o situaţie medicală critică şi poate avea tot felul de reacţii, iar singurul răspunzător este tatăl acestuia.

Totodată, reaminteşte faptul că presa relevă de fiecare dată că inculpatul, drogat, a fugit din ţară pentru a se sustrage de la răspundere penală, însă solicită a se avea în vedere că la acea dată inculpatul era în comă, astfel că nu se poate pune problema vreunui act de voinţă al inculpatului de a fugi din ţară.

În concluzie, solicită a se constata că este imperios necesară declararea şedinţei nepublice, pentru a prezerva o situaţie de pericol care poate exista, pentru a respecta demnitatea inculpatului şi a tatălui acestuia.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat, în completare, cu privire la cererea de declarare a şedinţei nepublice, arată că textul normativ pe care l-a avut în vedere vizează împrejurarea unui potenţial pericol pentru viaţa privată, intimă a unei persoane, ori demnitatea acesteia.

În cazul de faţă, urmează a se constata că din septembrie 2019 şi până în prezent acest pericol nu a fost unul potenţial, ci chiar s-a concretizat. Arată, în acest sens că s-a încercat şi s-a efectuat o presiune mediatică, chiar asupra magistraţilor care au fost însărcinaţi de-a lungul timpului cu efectuarea urmăririi penale, cu procedura în cameră preliminară, respectiv, cu judecata pe fondul cauzei, pentru a contura o imagine negativă, nu doar a inculpatului, ci chiar a întregii sale familii, în sensul că familia inculpatului nu a făcut nimic pentru ajutorarea persoanelor vătămate.

Solicită a se observa că în acest sens există chiar depoziţii ale martorilor din dosar, inclusiv ale unor martori care au participat la discuţii, în sensul că familia inculpatului de la bun început, dinainte de a se începe urmărirea penală in personam, respectiv, de a se pune în mişcare urmărirea penală, a avut intenţia de a ajuta victimele, a avut întotdeauna disponibilitatea de a acţiona în acest sens.

Mai mult, arată că există chestiunea legată de problemele de sănătate de care suferă inculpatul, care au fost prezentate distorsionat în presa din România şi la fiecare termen de judecată s-a antamat cum că ar exista anumite interese meschine din partea familiei sau a apărării inculpatului.

Suplimentar, precizează că, faţă de modul în care este formulat textul normativ, în raport inclusiv de practica Curţii de Apel Bucureşti, ţinând cont că este vorba de o persoană care, dovedit, suferă de afecţiuni psihice ireversibile şi potrivit cu certificatul de handicap din care rezultă că inculpatul este încadrat în al treilea grad, dintre cele cinci grade existente, deci orientat spre maxim şi că acesta trebuie să evite stresul şi relaţiile conflictuale, acest stres provocat de mass-media românească, care acordă o atenţie sporită unui asemenea litigiu, ţinând seama de calităţile părţilor, aduce într-adevăr un prejudiciu demnităţii persoanei şi vieţii private a inculpatului.

Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere şi problemele medicale de care suferă tutorele inculpatului, expunerile mediatice, cu atât mai mult cu cât sunt rău intenţionate şi nereale chiar, de exemplu, că maşina persoanei vătămate ar fi fost Aston Martin, deşi din actele dosarului rezultă că a fost Ford, pot să aducă atingere demnităţii şi vieţii private a inculpatului şi familiei acestuia, mai ales în apel, care este ultima fază a judecăţii, astfel încât arată că se impune cu necesitate această măsură de declarare a şedinţei nepublice, pe tot parcursul desfăşurării acestei căi de atac”, au arătat avocații.

Procurorul de şedinţă a desfiinţat toate motivele avocaţilor

În replică, procurorul de ședință a spus că dacă Mario Iorgulescu ar suferi într-adevăr de grave probleme psihice, atunci familia nu i-ar fi dat pe mână mașini scumpe, pe care să le conducă cu viteză.

„Referitor la solicitarea de efectuare a expertizei pentru stabilirea discernământului inculpatului la momentul producerii accidentului, respectiv, în anul 2019, formulează concluzii de respingere a acesteia, deoarece, pe de o parte, strict formal, inculpatul nu se află în mod evident într-una dintre situaţiile în care expertiza medico-legală este obligatorie potrivit legii, deci nu este în acele situaţii anume prevăzute de lege.

Pe de altă parte, apreciază că nu este nici necesară şi nici relevantă, având în vedere starea în care se afla inculpatul, respectiv, acea prezumţie pe care legiuitorul român o stabileşte în detrimentul persoanelor adulte, neinterzise judecătoreşte şi care nu sunt minore, privind existenţa discernământului, care nu a fost pusă la îndoială, în opinia sa, pentru a antama şi teza următoare, potrivit căreia se poate dispune acea expertiză medico-legală psihiatrică, în situaţia în care organul judiciar, în speţă, instanţa de apel, ar putea avea îndoieli cu privire la capacitatea psihică de a fi conştient de actele şi acţiunile sale, respectiv, discernământul, în sens penal, la momentul comiterii faptei.

Solicită a se avea în vedere multitudinea de probe administrate în prezenta cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, din care reiese că inculpatul avea discernământul păstrat la momentul săvârşirii faptei, nu ceea ce s-a întâmplat după sau starea în care acesta a intrat după comiterea faptei, aceasta fiind alt aspect, care nu face obiectul discernământului la momentul săvârşirii faptei.

Mai arată că martorii, înscrisurile din care rezultă comportamentul social al inculpatului, în opinia sa, atestă existenţa unui discernământ care nu ridică nicio îndoială.

Solicită se aibă în vedere că, în ceea ce priveşte situaţia şcolară a inculpatului, acesta a urmat cursuri ale mai multor instituţii şcolare, neexistând probleme în acest sens, inculpatul a avut permis de conducere, ocazie cu care a condus pe drumurile publice autoturisme care i-au fost încredinţate de familie.

Apreciază că familia nu i-ar fi încredinţat autoturismele pentru a le conduce, dacă ar fi avut dubii că inculpatul ar avea un comportament corespunzător pe drumurile publice”, a arătat procurorul.

Curtea de Apel a respins secretizarea dosarului: „Mediatizarea excesivă a unui proces nu reprezintă un motiv suficient”

În final, Curtea de Apel București a explicat în motivare că nu există niciun temei pentru care procesul de omor al lui Mario Iorgulescu să se desfășoare cu ușile închise: „Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de declarare a şedinţei nepublice, formulată de către apelantul inculpat prin apărători aleşi, pentru următoarele considerente: publicitatea şedinţei de judecată reprezintă o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO.

Acest principiu este limitat de către legiuitor prin art. 352 alin. 3 Cpr.pen., în situaţii clar determinate, respectiv: dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei.

Or, Curtea constată că în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele prev. de art. 352 alin. 3 Cpr.pen. Mai mult decât atât, reţine că în lumina jurisprudenţei CEDO, orice procedură penală implică anumite repercusiuni asupra vieţii private a participanţilor, care sunt admisibile în măsura în care nu depăşesc consecinţele inevitabile în asemenea situaţii.

Astfel, Curtea apreciază că, raportat la obiectul acuzaţiei penale deduse judecăţii, acest principiu nu este încălcat în prezenta cauză în situaţia în care procesul se judecă în şedinţă publică.

De asemenea, constată că mediatizarea excesivă a unui proces nu reprezintă un motiv suficient, în lipsa altor elemente, pentru a conduce la ideea că judecarea sa în şedinţă nepublică ar fi necesară.

Totodată, în situaţia în care vor fi depuse acte medicale la dosar, suplimentar celor deja existente, acestea vor fi păstrate în condiţii de confidenţialitate, într-un volum separat, la care vor avea acces exclusiv membrii completului de judecată, procurorul, părţile din dosar şi apărătorii acestora. Față de toate aceste considerente, Curtea constată că prezentul proces poate fi judecat în şedinţă publică”.

Mario Iorgulescu, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) Gino Iorgulescu, a fost condamnat pe 10 februarie 2023 la o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare pentru accidentul mortal pe care l-a comis în septembrie 2019, în timp ce conducea beat și drogat. Acesta a fost găsit vinovat, în primă instanță, pentru omor și conducere sub influența alcoolului și a altor substanțe, infracțiuni a căror pedepse au fost contopite cu o mai veche condamnare pentru lipsire de libertate, relultând astfel o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare.