Satelitul zombie al NASA emite un impuls radio puternic după 60 de ani de tăcere. Anul trecut, astronomii au detectat o explozie puternică de unde radio din interiorul galaxiei noastre. Cercetătorii spun acum că aceasta a provenit de la satelitul Relay 2 al NASA, care nu mai funcționează, dar nu sunt siguri ce a cauzat-o, scrie livescience.com.
Anul trecut, oamenii de știință au detectat o explozie misterioasă și puternică de unde radio provenind din interiorul galaxiei noastre. Acum, astronomii cred că aceasta a fost cauzată de un satelit NASA de mult decedat, dar nu sunt siguri cum s-a întâmplat.
Relay 2 a fost lansat în 1964, dar satelitul de comunicații a ieșit din funcțiune în 1967, după ce cele două transpondere de la bord s-au defectat. Aproape 60 de ani mai târziu, în iunie 2024, satelitul a emis un semnal neașteptat, au afirmat cercetătorii într-un nou studiu preliminar, publicat pe 13 iunie pe serverul arXiv și care nu a fost încă evaluat de colegi.
„A fost un impuls radio incredibil de puternic, care a eclipsat totul în cer pentru o perioadă foarte scurtă de timp”, a declarat pentru New Scientist autorul principal al studiului, Clancy James, profesor asociat la Institutul de Radioastronomie al Universității Curtin din Australia.
Impulsul a durat doar 30 de nanosecunde, ceea ce nu corespunde cu niciunul dintre sistemele satelitului mort, excluzând posibilitatea unei transmisii deliberate, potrivit studiului preliminar. În schimb, James și colegii săi cred că fie un impact de micrometeorit, fie o acumulare de electricitate a declanșat explozia de unde radio.
Cercetătorii au detectat impulsul ciudat în timp ce scanau cerul în căutarea unor explozii radio cu ajutorul Australian Square Kilometer Array Pathfinder (ASKAP) — un radiotelescop din Australia de Vest format din 36 de antene parabolice identice. Exploziile radio sunt explozii intense de unde radio care pot elibera atâtă energie într-o fracțiune de secundă cât emite soarele în trei zile. De obicei, acestea provin din galaxii îndepărtate, în special din galaxii rare și masive, potrivit unui articol din Nature din 2024.
Impulsul a pornit atât de aproape de Pământ încât ASKAP nu a putut să se concentreze asupra lui
Dar semnalul interceptat de James și colegii săi în iunie 2024 nu provenea dintr-o galaxie îndepărtată, ci din Calea Lactee. Impulsul a pornit atât de aproape de Pământ încât ASKAP nu a putut să se concentreze asupra lui, la fel cum camera unui telefon are uneori dificultăți în a focaliza obiectele din apropiere.
„Ne-am entuziasmat, gândindu-ne că poate am descoperit un nou pulsar sau un alt obiect”, a declarat James pentru New Scientist.
Cu toate acestea, când cercetătorii au urmărit originea pulsului radio, au stabilit că Relay 2 era singura sursă plauzibilă. După ce au exclus posibilitatea ca pulsul să provină de la sistemele de la bordul satelitului, echipa a sugerat două evenimente alternative care ar fi putut crea o astfel de explozie.
În primul rând, satelitul ar fi putut fi lovit de un micrometeorit, au spus cercetătorii în preprint. Impacturile pot genera nori de plasmă care pot crește conductivitatea mediului spațial sau pot crea un câmp electric pe suprafața unei nave spațiale. „Impacturile micrometeoroidelor pot produce, de asemenea, emisii directe de frecvență radio”, a scris echipa.
Dar un scenariu mai probabil este că impulsul radio a provenit dintr-un eveniment de descărcare electrostatică pe Relay 2, au spus cercetătorii. Descărcarea electrostatică (ESD) apare atunci când există un flux brusc de electricitate între două suprafețe sau materiale din apropiere pe o navă spațială care au sarcini electrice diferite.
„Fiind o navă spațială foarte veche, Relay 2 ar fi putut fi construită din materiale [...] capabile să rețină sarcini mai mari și, prin urmare, să producă evenimente ESD mai puternice”, au scris cercetătorii. „Se știe de mult timp că ESD provoacă impulsuri de frecvență radio”, au adăugat ei.
Ambele scenarii sunt posibile, dar ar fi foarte dificil să se stabilească care dintre ele se aplică în acest caz, a declarat pentru New Scientist Karen Aplin, profesor de științe și tehnologie spațială la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, care nu a participat la studiu. Acest lucru se datorează faptului că semnalele produse de ambele ar arăta foarte similar, a spus ea.
Totuși, cercetarea reprezintă un bun punct de plecare pentru viitoare investigații privind descărcările electrostatice de la sateliți, a spus Aplin. „Într-o lume în care există multe deșeuri spațiale și sunt tot mai mulți sateliți mici, ieftini, cu protecție limitată împotriva descărcărilor electrostatice, această detectare radio ar putea oferi în cele din urmă o nouă tehnică de evaluare a descărcărilor electrostatice în spațiu”, a spus ea.
Comentează