Vântul solar ar putea produce molecule de apă pe suprafața Lunii, arată un nou experiment coordonat de NASA și publicat în revista JGR Planets. Cercetătorii au descoperit că fluxul de particule încărcate electric, provenit de la Soare, ar putea transforma solul selenar în sursă de apă, proces important pentru viitoarele misiuni spațiale.
Deși prezența apei și a hidroxilului (OH) pe Lună a fost detectată de mai multe misiuni anterioare, originea exactă a acesteia rămăsese un mister. Ipoteze anterioare invocau activitatea vulcanică, impactul micrometeoriților sau eliberări din regolit.
Însă noul studiu indică vântul solar bogat în protoni, adică atomi de hidrogen fără electroni drept un posibil factor cheie. Acești protoni, lovind solul bogat în oxigen al Lunii, „fură” electroni și formează molecule de apă, scrie Live Science.
Circuitul apei pe Lună
Observațiile NASA au arătat că apa de pe Lună urmează un ciclu zilnic: zonele expuse la Soare eliberează vapori de apă, iar regiunile reci o păstrează. Faptul că nivelurile de apă se refac zilnic susține ideea că vântul solar reînnoiește constant această resursă.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au bombardat probe de sol lunar aduse de misiunea Apollo 17 cu particule asemănătoare celor din vântul solar. După simularea unei expuneri echivalente cu 80.000 de ani, au detectat apă acolo unde anterior nu exista.
„Ce e fascinant e că, folosind doar sol selenar și hidrogen provenit de la Soare, putem crea apă”, a declarat Li Hsia Yeo, coordonatoarea studiului de la NASA Goddard Space Flight Center.
Impactul descoperirii pe termen lung
Descoperirea ar putea avea un impact major asupra viitoarelor misiuni cu echipaje umane pe Lună, oferind o posibilă sursă de apă la polul sudic.
De asemenea, studiul oferă noi perspective asupra interacțiunii vântului solar cu alte corpuri fără atmosferă sau câmp magnetic din Sistemul Solar, o piesă importantă în înțelegerea distribuției apei în univers.
Comentează