O instanță din Paris va decide luni dacă fostul președinte francez Nicolas Sarkozy va fi eliberat din închisoare, la doar 20 de zile după ce a fost încarcerat.
Acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat de conspirație criminală într-un plan de finanțare a campaniei sale câștigătoare din 2007 cu fonduri provenite din Libia, scrie AP.
Sarkozy, în vârstă de 70 de ani, este primul fost președinte al Franței moderne condamnat la o pedeapsă cu închisoarea efectivă. Anterior, fusese condamnat pentru fapte de corupție, dar fusese obligat să poarte un brățară electronică, în loc să execute pedeapsa în penitenciar.
Cererea de eliberare condiționată și apelul
Echipa juridică a lui Sarkozy contestă condamnarea și a depus, de asemenea, o cerere pentru eliberare condiționată. Un proces de apel urmează să aibă loc la o dată ulterioară, posibil în primăvară.
Luni, o instanță din Paris urmează să examineze cererea sa de eliberare, iar decizia este așteptată în aceeași zi.
Condamnarea din 25 septembrie
Fostul președinte, care a fost în funcție între 2007 și 2012, afirmă că este nevinovat și contestă atât condamnarea, cât și decizia de a fi încarcerat în așteptarea apelului. Instanța din Paris l-a găsit vinovat pe 25 septembrie și a stabilit că pedeapsa cu închisoarea este aplicabilă imediat. Însă, imediat după ce a fost încarcerat pe 21 octombrie, echipa sa juridică a depus o cerere pentru eliberare condiționată.
O instanță va lua decizia luni pe baza articolului 144 din Codul penal francez, care prevede că eliberarea trebuie să fie regula generală în așteptarea apelului, în timp ce detenția rămâne excepția — de exemplu pentru persoanele considerate periculoase, care ar putea fugi în altă țară, pentru protejarea probelor sau prevenirea influențării martorilor.
Aceasta nu implică motivele pentru condamnare.
În cadrul audierii de luni, se așteaptă ca Sarkozy să ofere garanții că va respecta cerințele justiției pentru eliberarea condiționată.
Dacă cererea îi va fi aprobată, el va fi plasat sub supraveghere judiciară și ar putea fi eliberat din închisoarea La Santé din Paris în câteva ore.
În hotărârea din 25 septembrie, instanța din Paris a spus că Sarkozy, în calitate de candidat la prezidențiale și ministru de interne, a folosit poziția sa „pentru a pregăti corupția la cel mai înalt nivel” între 2005 și 2007, cu scopul de a finanța campania sa prezidențială cu fonduri provenite din Libia — condusă atunci de liderul de lungă durată Muammar Gaddafi.
Panelul de trei judecători a spus că cei mai apropiați colaboratori ai lui Sarkozy, Claude Guéant și Brice Hortefeux, au avut întâlniri secrete în 2005 cu Abdullah al-Senoussi, cumnatul și șeful serviciilor de informații ale lui Gaddafi, în ciuda faptului că acesta fusese „condamnat pentru acte de terorism comise, în mare parte, împotriva cetățenilor francezi și europeni”.
Al-Senoussi este considerat mastermind-ul atacurilor asupra unui avion Pan Am în Lockerbie, Scoția, în 1988, și asupra unui avion francez în Niger anul următor — provocând sute de decese. A fost condamnat în lipsă și a primit pedeapsa cu închisoarea pe viață de către o instanță din Paris în 1999 pentru atacul asupra zborului francez UTA 772.
Instanța a spus că a fost pus în aplicare un complex plan financiar, deși a menționat că nu există dovezi că banii transferați din Libia către Franța ar fi fost folosiți efectiv în campania din 2007 a lui Sarkozy.
Sarkozy se apără
Sarkozy a susținut constant că este nevinovat și victima unei „comploturi” orchestrate de persoane legate de guvernul libian, inclusiv ceea ce el a numit „clanul Gaddafi”.
El a sugerat că acuzațiile privind finanțarea campaniei ar fi fost represalii pentru faptul că, în calitate de președinte al Franței, a cerut înlăturarea lui Gaddafi.
Sarkozy a fost unul dintre primii lideri occidentali care au pledat pentru intervenție militară în Libia în 2011, când protestele pro-democrație din Primăvara Arabă au cuprins lumea arabă. Gaddafi a fost răsturnat și ucis în același an, punând capăt celor patru decenii de conducere ale țării nord-africane.
În plus, Sarkozy notează că instanța l-a achitat de trei alte acuzații — corupție pasivă, finanțare ilegală a campaniei și ascunderea delapidării fondurilor publice.
El subliniază, de asemenea, faptul că instanța nu a putut stabili o legătură directă între banii proveniți din Libia și finanțarea campaniei sale, considerând acest lucru o dovadă suplimentară a nevinovăției sale.
Audiența de luni nu este singurul caz juridic în curs împotriva lui Sarkozy.
Alte procese judiciare în curs
Cea mai înaltă instanță franceză, Curtea de Casație, urmează să dea verdictul pe 26 noiembrie într-o altă condamnare pentru finanțarea ilegală a campaniei nereușite din 2012 a lui Sarkozy.
O curte de apel din Paris l-a condamnat anul trecut la un an de închisoare, dintre care șase luni cu suspendare. Este acuzat că a cheltuit aproape de două ori suma maximă legală de 22,5 milioane de euro pentru campania sa de realegere, pe care a pierdut-o în fața socialistului François Hollande.
Sarkozy a negat acuzațiile.
Fostul președinte este, de asemenea, subiectul unei alte anchete judiciare legate de cazul finanțării din Libia.
Judecătorii francezi au formulat acuzații preliminare în 2023 pentru presupusa sa implicare într-o încercare de a presa un martor pentru a-l exonera. Soția lui Sarkozy, supermodel devenit cântăreață Carla Bruni-Sarkozy, a primit și ea acuzații preliminare anul trecut pentru presupusa implicare.
Martorul, Ziad Takieddine, a fost central în acuzațiile conform cărora Sarkozy ar fi primit plăți ilegale de la guvernul libian. Ulterior, acesta și-a retras declarația.
Eliberare condiționată anterioară
Sarkozy a fost găsit vinovat de corupție și trafic de influență de către o instanță din Paris în 2021 și de o curte de apel în 2023 pentru tentativa de a mitui un magistrat în schimbul unor informații despre un dosar în care era implicat. Curtea de Casație a menținut ulterior verdictul.
El a fost condamnat să poarte o brățară electronică timp de un an. A primit eliberare condiționată în mai din cauza vârstei, ceea ce i-a permis să își scoată dispozitivul electronic după puțin peste trei luni.
Comentează