Premium
În luna noiembrie, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” aduce un omagiu unuia dintre cei mai apreciaţi cineaşti români: regizorul Lucian Pintilie, de la a cărui naştere se împlinesc în această lună 90 de ani. TVR Cultural, TVR Internaţional şi TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 4 spre 5 noiembrie, de la ora 19.00, la un maraton cinematografic alături de cele mai reprezentative creaţii semnate de regretatul regizor, informează news.ro.
„Noaptea Albă” va debuta cu un interviu-portret al lui Lucian Pintilie, realizat de producătoarea Claudia Nedelcu Duca. Considerat mentor pentru mulţi dintre cineaştii români, Lucian Pintilie a regizat lungmetraje şi piese de teatru atât în cultura română, cât şi în cea internaţională şi şi-a pus amprenta asupra Noului Val Românesc în cinematografie. Au trecut cinci ani de când s-a stins din viaţă, dar realizările sale rămân mărturie în istoria cinematografiei. Dintre acestea, pe primul loc în topul criticilor de film din România se află lungmetrajul „Reconstituirea”, considerat a fi cel mai bun film românesc din toate timpurile.
Regizorul Corneliu Porumboiu numea întâlnirea cu Lucian Pintilie „esenţială”, iar Cristi Puiu mărturisea că, „pentru o bună bucată de vreme, a fost o confirmare importantă a faptului că se poate face film în România”. Producţiile sale au marcat şi marii actori: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Maia Morgenstern, Dorina Chiriac sau Kristin Scott Thomas.
Coleg de facultate şi prieten, Victor Rebengiuc povesteşte, în interviul acordat TVR: „Pentru mine, Pintilie şi colegii lui de generaţie au fost nişte universităţi pe care le-am absolvit. Din momentul din care au dispărut din peisajul teatral românesc, am simţit că stau, bat pasul pe loc”.
Dorina Chiriac: „Era şi un Puck. Pur şi simplu, se distra făcând lucruri precum Puck, provoca, făcea asta ca să se amuze şi ca să creeze spectacol, ca să tulbure, se lăsa cu râs întotdeauna. Avea ceva în el, dincolo de această uriaşă durere cu care se uita la viaţă, nu doar la România, avea în el un copil care desface un organism viu ca să vadă cum funcţionează”.
Maia Morgenstern: „Ştia exact câte secunde trebuie să dureze fiecare secvenţă. Îţi oferea argumentele logice şi psihologice, toate uneltele de care aveai ai nevoie, ca actor. Pentru mine, statutul de actriţă, dacă n-a fost schimbat, în orice caz, a fost modificat, am devenit conştientă de statutul de actor, actriţă, artist. Mi-am asumat drepturile mele de artist: să întreb, să înţeleg, să nu fiu folosit doar aşa că dă bine”.
Florin Călinescu: „După ce ne-am cunoscut, mi-am dat seama că şi începuturile lui, şi exilul, şi revenirea nu au făcut parte decât din traseul unui artist român care s-a adăpat, ca şi Kusturica, din Balcanii ăştia, din românismul ăsta. El a vrut aşa, cu o sălbăticie şi cu o profunzime ardentă, să recupereze anii. El ar fi vrut să trăiască în România tot timpul şi să facă teatru şi film pe aceste subiecte”.
George Mihăiţă: „Eu am acasă DVD-urile cu filmele lui într-o casetă cu figura lui. Eu mă închin la o icoană şi după aia la Lucian Pintilie. Asta e Lucian pentru mine, icoană”.
Regizorul Lucian Pintilie s-a născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Ucraina, fiind absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoţia 1956.
La începutul carierei, a montat spectacole la Teatrul Bulandra din Capitală, iar în 1965, regiza primul său lungmetraj, „Duminică la ora 6”. Câţiva ani mai târziu, în 1968, era lansat filmul „Reconstituirea”, interzis în România.
După interzicerea piesei „Revizorul”, în 1972 (după cea de-a treia reprezentaţie), a primit un paşaport şi a fost îndemnat să plece din ţară. Din 1975, Lucian Pintilie îşi continuă munca la Paris. Revine, 10 ani mai târziu, pentru a finaliza filmările la capodopera „De ce trag clopotele, Mitică?” (1982), după un scenariu propriu, pornind de la piesa „D’ale carnavalului”. Producţia va putea fi vizionată de public abia în 1990, deoarece nu trece de cenzura comunistă.
„Noi ştiam care au fost cele trei secvenţe pentru care s-a oprit filmul, de fapt două cadre şi o secvenţă: cadrul cu fetiţa care se vede că e fără chiloţi, undeva sus, în stânga, dând ideea că Pampon e într-un fel de lume subterană, adică mizerabilă şi care e o extracţie cumva a mizeriei şi a nefuncţionării vieţii sociale. Şi al doilea lucru, şi cel mai important (a mai fost o secvenţă, nu mai ştiu care) a fost secvenţa cu tricolorul, ideea că un căţel poate să mişte o biluţă şi urce tricolorul era o zicere destul de dură pentru epocă. Ştim că azi toată lumea face ce vrea cu tricolorul, îl pune unde vrea: pe bicicletă şi la chifle. La vremea respectivă nu a fost acceptată. Nu a vrut să o scoată: „Nu scot nici cu miliţia secvenţa asta!” Le-a lăsat în film şi atunci filmul a fost interzis”, a spus Florin Mihăilescu, director de imagine „De ce trag clopotele, Mitică?”.
Între anii 1974-1990, perioadă petrecută în exil, la Paris, Lucian Pintilie a realizat, pentru cele mai mari scene ale lumii, spectacole de succes, atât de teatru, cât şi de operă. Pentru televiziunea iugoslavă, regizează filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.
Întors în ţară în 1990, va regiza o serie de filme de referinţă. La „Noaptea Albă a Filmului Românesc”, din portofoliul lui Lucian Pintilie puteţi viziona: „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Terminus Paradis” (1998, distins cu Premiul special al juriului la Festivalul de la Veneţia), scurtmetrajul „Tertium non datur” (2006), după nuvela lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”, „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (2003), „După-amiaza unui torţionar” (2000), ”Balanţa” (1992) şi „Reconstituirea” (1968).
