Premium
Cimpanzeii adoptă modalităţi de strângere a ''mâinilor'' caracteristice grupului lor social, potrivit unui studiu publicat miercuri, care prezintă rezultatele a 12 ani de observare a comportamentului acestor animale, relatează AFP, arată Agerpres.
Cimpanzeii sunt deseori consideraţi primatele cele mai apropiate de oameni, datorită capacităţii lor de a duce la îndeplinire sarcini complicate, cum ar fi utilizarea uneltelor.
Edwin van Leeuwen, expert în comportamentul animalelor la Universitatea din Anvers, Belgia, a studiat zeci de cimpanzei care trăiesc în adăpostul Chimfunshi Wildlife Orphanage din Zambia. El a observat gesturi repetate şi specifice la exemplarele din două grupuri distincte.
Într-un gest asociat cu îndepărtarea reciprocă a puricilor, fiecare participant îşi întinde unul dintre membrele superioare deasupra capului şi atinge cu celălalt încheietura sau mâna partenerului său, sau îl apucă de mână, potrivit studiului publicat în jurnalul ştiinţific Royal Society Biology Letters.
Van Leeuwen a observat că strângerea de mână a fost ''considerabil mai pronunţată'' la unul dintre cele două grupuri de cimpanzei.
De asemenea, el a descoperit că femelele aveau o tendinţă mai pronunţată de a-şi apuca de mână semenii în comparaţie cu exemplarele de sex masculin, care preferau să apuce încheietura, probabil pentru a-şi afirma rolul dominant.
"Faptul că au dezvoltat obiceiuri diferite în grupuri diferite demonstrează că dezvoltă aceste obiceiuri sociale în grupul lor", a declarat Leeuwen pentru AFP.
- Citește și: GALERIE FOTO - Cimpanzeu eliberat după 25 de ani ținut legat: era dependent de alcool și țigări
Potrivit cercetătorului, cimpanzeii par să fi învăţat să practice aceste strângeri de mână, ''până la un anumit nivel'', ca un fel de ritual. Acestea ''fac parte din interacţiunea socială a doi indivizi, stabilind o conexiune particulară în cadrul unei activităţi deja intime'', cum ar fi îndepărtarea reciprocă a puricilor.
În opinia lui Van Leeuwen, aceasta este o dovadă a capacităţii cimpanzeilor de a menţine ''o stabilitate a tradiţiilor''. Un comportament care la om se numeşte persistenţă culturală.
Acest comportament nu poate fi explicat prin raţiuni genetice sau de mediu, compoziţia celor două grupuri fiind aproape identică. Mai degrabă, cercetătorul o vede drept un rezultat al ''unei caracteristici comune de învăţare socială''.
