Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză a jurnalistului Cristian Unteanu pe tema potențării în Europa, pe lângă propaganda jihadistă, și a unui alt fenomen îngrijorător - preluarea și redifuzarea vechilor teme antisemite în platformele și discursurile diferitelor partide europene extremiste.
Adevarul:
Ce s-a întâmplat recent în Franţa, asasinarea unei bătrâne a cărei singură vină fusese că era o supravieţuitoare a terorii lansate de poliţia franceză colaboraţionistă a Regimului de la Vichy şi fusese căsătorită cu un bărbat scăpat din lagărul de la Auschwitz, nu este o întâmplare, ci vine să se adauge unui şir teribil de evenimente similare.
„A fost asasinată pentru că era evreică“, avea să confirme Preşedintele Macron aflat ieri în fruntea unui Marş Alb în memoria celei asasinate de doi tineri care urlau mesajul ritual „Allah Akhbar!“.
Revine, ca mereu în Europa timpurilor de criză, antisemitismul primitiv, aproape iraţional, violent şi neiertător. Nu este doar o reminiscenţă a unor timpuri despre care am crezut că s-au stins demult. Nu mai este nici măcar rezultatul unei propagande încă intense a negaţioniştilor care, în ciuda tuturor evidenţelor istorice, încearcă să explice tinerelor generaţii că Hitler, Gobbels, Heydrich, Himmler, Goering, Muller, Borman nu erau decât nişte umanişti reuniţi într-un cerc de discuţii despre viitorul Europei şi că aliaţii lor din ţările Axei li se alăturaseră datorită sufletului lor bun, paşnic şi darnic. Dacă ar fi aşa, ar mai putea exista explicaţia legată de incultură sau de cretinism congenital.
Numai că nu e aşa. Ce are loc acum face parte dintr-un scenariu pre-conflict pe care l-am mai văzut descris de atâtea ori în cărţile de istorie, îndestul de aproape de noi în istorie încât să mai avem supravieţuitori ai acelor timpuri teribile.
Cu antisemitism a debutat perioada cutremurătoare care a premers cel de-al Doilea Război Mondial: manifestări la început doar demonstrative, devenind apoi din ce în ce mai violente, prefigurând apariţia unor legislaţii mereu mai precise şi restrictive pentru a culmina cu „legile rasiale“ care au permis Holocaustului, oroarea fără măsură a secolului XX, inspiratoare directă pentru politica unui alt exterminator în masă, Iosif Vsarionovici Stalin. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Putin şi Erdogan vor fi prezenţi la inaugurarea lucrărilor. Turcia este un stat membru al NATO în conflict cu Comisia Europeană şi cu Washingtonul.
Premierul turc Binali Yildirim a declarat zilele trecute că piatra de temelie pentru centrala nucleară de la Akkuyu, prima a Turciei, va fi pusă săptămâna viitoare. La ceremonia de începere a lucrărilor de construcţii vor participa preşedintele ţării Recep Tayyip Erdogan şi omologul rus Vladimir Putin. Centrala va fi construită de Rosatom, companie rusească, la preţul de 20 de miliarde de dolari.
În Ungaria a început deja extinderea cu două reactoare a centralei de la Paks. Banii pentru investiţie, 10 mld. euro, îi dau cu împrumut tot ruşii. Reactoarele vor avea, de asemenea, tehnologie rusească. Şi Ungaria este un stat în conflict cu Bruxellesul. Proiectului - investigat de Comisia Europeană sub suspiciunea că încalcă regulile UE pentru ajutoarele de stat - i se opun Austria şi Luxemburg. Austria critică decizia CE de a permite Budapestei să aloce subvenţii de stat pentru construirea celor două noi reactoare.
Polonia, cea mai mare economie est-europeană, nu are centrale nucleare, dar ar vrea una. Guvernul încă nu s-a decis dacă să dea sau nu undă verde proiectului de dezvoltare a sectorului nuclear al ţării, dar a calculat că o centrală cu trei reactoare ar costa 70-75 de miliarde de zloţi (17,8 miliarde de euro). Prima unitate ar urma să intre în fucţiune în 2030, iar centrala să fie gata până în 2040. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
În Egipt, Abdel Fattah Al-Sissi a fost reales preşedinte cu 90 la sută din voturi, în contextul unor alegeri fără suspans. Singura necunoscută a fost de fapt participarea la vot iar autorităţile au depus eforturi enorme pentru a convinge populaţia să se deplaseze la urne. Realegerea lui Al-Sissi în fruntea statului egiptean le convine occidentalilor care preferă să uite pentru moment de democraţie în lumea arabă şi să privilegieze stabilitatea.
Abdel Fattah Al-Sissi este prietenul occidentalilor. El a reuşit să evite un veritabil dezastru în Egipt după revoluţia din ianuarie 2011. Să ne amintim că după acel moment de enorm entuziasm, la putere a venit, în mod democratic de altfel, un anume Mohamed Morsi, islamist aşa-zis moderat dar de fapt reprezentant al Fraţilor Musulmani. Trei ani de insecuritate şi instabilitate i-au speriat însă pe egipteni, care au preferat pînă la urmă soluţia propusă de armată. Morsi a fost debarcat, Al-Sissi a preluat puterea, formaţiunea Fraţilor musulmani a fost interzisă iar veleităţile revoluţionare pro-democratice reduse la tăcere. Decît un scenariu de tip libian, haosul şi războiul civil, mai bine continuitatea şi stabilitatea, şi-au spus cancelariile occidentale. Si chiar în interior, Al-Sissi beneficiază de o anumită popularitate.
In vîrstă de 63 de ani, Al-Sissi se prezintă ca un veritabil părinte al naţiunii. El jură că nu doreşte altceva decît să-şi servească poporul şi le cere egiptenilor puţină răbdare, promiţînd că proiectele faraonice pe care le-a lansat vor avea efecte economice spectaculoase. Deşi a întemniţat mii de membri ai Frăţiei musulmane, Al-Sissi este un bun musulman, care îşi face zilnic cele cinci rugăciuni, iar soţia sa poartă voalul islamic. In 2014, cînd a fost ales preşedinte cu aproape 97 la sută din voturi, el avea şi o a numită viziune asupra democraţiei de tip occidental. La acea oră el le spunea concetăţenilor săi că prioritatea trebuie să fie nu atît libertarea cît securitatea naţională, dar prevedea şi instaurarea unei veritabile democraţii peste 20 sau 25 de ani…
In materie de economie, el a încercat unele reforme, sfătuit printre altele de Fondul Monetar Internaţional. Iar unele dintre aceste măsuri s-au dovedit imediat nepopulare, ba chiar au suscitat manifestaţii şi proteste.
Ecuaţia economică egipteană este complicată din cauza faptului că armata controlează în mare parte economia. Un model similar cu cel iranian, unde gărzile revoluţionare sunt şi principalii actori economici. (Mai multe detalii AICI)
Mediafax:
Prim ministrul Turciei, Binali Yildirim, a declarat joi, că ţara sa îşi doreşte să adere la Uniunea Europeană însă nu cu orice costuri, adăugând că Tucia nu va renunţa la propriile valori, relatează site-ul agenţiei Anadolu.
În cadrul unei vizite pe care a efectuat-o la Sarajevo, premierul turc a afirmat că îşi doreşte ca Turcia şi Bosnia să devină parte a Blocului comunitar, însă a atras atenţia că cele două state nu trebuie să renunţe la propriile valori.
”Turcia vrea să adere la Uniunea Europeană, însă nu cu orice costuri. Am putea deveni membri ai UE, dacă ne putem proteja valorile. Dacă ei ne dictează anumite lucruri şi ne spun la ce să renunţăm, atunci o astfel de uniune nu este în beneficiul nostru”, a declarat Yildirim.
”Ne confruntăm mereu cu aceeaşi întrebare: este Turcia parte a Europei sau a Asiei? Întrebarea aceasta este complet inutilă. Turcia este acolo unde Europa se întâlneşte cu Asia, unde, de-a lungul istoriei, s-au întâlnit mai multe civilizaţii. Secole la rând, Turcia a pus capăt conflictelor între civilizaţii şi a creat legături între diferite religii şi culturi”, a adăugat premierul turc. (Mai multe detalii AICI)
