Premium
Deși partidul prim-ministrului în funcție, Mark Rutte, a fost învins la urne de partidele eurosceptice care se opun parțial sprijinirii Ucrainei, deputații au convenit asupra continuării ajutorului.
Mark Rutte, relaxat și cu ochii în telefon, s-a prezentat în fața parlamentarilor olandezi marți, 12 decembrie, pentru o sesiune menită să-i stabilească mandatul de negociere înaintea summitului european de joi și vineri. Un proces în conformitate cu tradiția parlamentară olandeză respectat de prim-ministrul aflat la final de mandat și învins la urne pe 22 noiembrie, dar care, în lipsa unei noi coaliții, își va reprezenta țara la Bruxelles. Ore lungi de dezbatere – dedicate în principal poziției țării în conflictul dintre Israel și Hamas – au făcut posibilă ajungerea la o poziție cu privire la Ucraina: Kievul va putea beneficia în continuare de sprijinul financiar, diplomatic și umanitar al autorităților de la Haga, relatează Le Monde citat de rador.
Discuția a fost esențială pentru a stabili care va fi poziția lui Rutte în timpul summitului.
Dar dezbaterile au avut loc într-un context politic anume: Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD), partidul primului ministru, și cei trei aliați ai săi, în general pro-europeni, au pierdut de fapt controlul după alegerile din noiembrie. Și de această dezbinare au beneficiat în principal două grupuri eurofobe, Partidul Libertății al lui Geert Wilders și Mișcarea Fermierilor, precum și un alt partid eurosceptic, Noul Contract Social (NSC), al reformatorului Pieter Omtzigt. Aceste trei partide discută în prezent formarea unei posibile majorități cu VVD.
În favoarea continuării sprijinului pentru Kiev, majoritatea deputaților a aprobat și deschiderea negocierilor în vederea unei posibile aderări a Ucrainei și Moldovei la Uniunea Europeană, insistând asupra respectării stricte a criteriilor stabilite, inclusiv a combaterii corupției. În această direcție s-au pronunțat partidele majorității actuale, cărora li s-au alăturat opoziția socialistă și cea ecologistă, dar și CSN.
Negocieri lungi și dificile
Caspar Veldkamp, deputat NSC și fost diplomat, a pledat pentru opțiuni de renunțare pe care Țările de Jos ar trebui să le negocieze în ceea ce privește imigrația. Sprijinul său pentru Ucraina a ilustrat diferențele dintre partidul său și cel al lui Geert Wilders, potențialul său partener de guvern. La rândul său, Emiel Van Dijk, deputatul Partidului pentru Libertate, s-a declarat împotriva deschiderii negocierilor de aderare și împotriva oricărei extinderi.
El s-a opus, de asemenea, ideii unui nou ajutor financiar pentru Ucraina. Partidul de extremă dreapta dorește, de asemenea, ca țara să recâștige singură controlul asupra imigrației, prin închiderea totală a granițelor sale.
Un alt potențial partener al unei viitoare coaliții, Citizen Farmer Movement, la rândul său, dezvoltă un argument confuz care se rezumă la o pledoarie pentru „o mai bună funcționare” a UE. În timpul campaniei electorale, partidul lui Caroline van der Plas a cerut opțiuni de retragere în materie de imigrație și agricultură.
Această primă dezbatere parlamentară postelectorală va fi arătat că negocierile în vederea formării unei coaliții, pe care domnul Wilders o dorește să fie foarte rapide, riscă, dimpotrivă, să fie lungi și dificile. Ronald Plasterk, desemnat de partidul de extremă dreapta să încerce să formeze coaliția, propune, înainte de deschiderea unor negocieri reale, ca cele patru părți implicate să analizeze problemele cele mai problematice, precum imigrația, securitatea, politica externă sau mediul. De asemenea, sugerează o dezbatere aprofundată asupra respectării statului de drept, cu referire la anumite propuneri, considerate neconstituționale, din extrema dreaptă, în special în domeniul libertății și securității religioase.
