Premium
Tendinţa actuală de a renunţa la pâine, considerată tot mai mult a fi un aliment inutil şi care îngraşă este o greşeală - subliniază nutriţionistul Marius Călinici.
Medicul spune că nici presupuse efectele alergogene ale glutenului din grâu nu sunt deplin probate din punct de vedere ştiinţific şi că, din contră, amidonul şi glucidele complexe conţinute de făina de grâu reprezintă o sursă benefică de nutrienţi pentru organism.
Contrar credinţei populare, pâinea nu ajută la digestie, dar nici nu strică - spune Călinici - atâta vreme cât nu se consumă foarte multă şi în stare foarte proaspătă. ”Pâinea foarte proaspătă are multă apă, ceea ce o face mai greu se îmbibat de către sucurile gastrice. Pâinea veche de o zi este cel mai uşor de digerat”, precizează el.
”Pâinea noastră cea de toate zilele” face parte din hrana zilnică de mii de ani. Nutriţionistul Marius Călinici spune că, pe teritoriul locuit acum de români, principala cereală cultivată era meiul, o cereală nepanificabilă, din care se obţinea terciul.
”Se cultiva meiul pentru că este o cereală cu perioadă de vegetaţie scurtă, ce se putea semăna primăvara târziu şi se cocea vara devreme. Se potrivea condiţiilor istorice de atunci”, explică el.
Bucătarul Mircea Groza, ”specializat” în bucătăria daco-romană, spune că strămoşii noştri daci cultivau, alături de meiul din care făceau terci şi chiar lipii nedospite, uscate la soare, şi grâu. ”Era un grâu mai special, cu o singură boabă, dar mai mare, triticum monococcum. Totuşi, meiul era pe primul loc în ceea ce priveşte consumul de cereale”, spune bucătarul. Potrivit acestuia, pâinea din grâu era coaptă în acele vremuri folosind ţesturi, un soi de cupole din lut, care înmagazinau căldura produsă de focul făcut pe o vatră.
