Deasupra cerului dintre America de Sud și sud-vestul Africii, un fenomen bizar se manifestă tăcut, dar persistent. O regiune uriașă de câmp magnetic slăbit, cunoscută sub numele de Anomalia Atlanticului de Sud (SAA), intrigă oamenii de știință de ani de zile. Cu o influență invizibilă, dar semnificativă, acest „gol” magnetic amenință echipamentele spațiale și ar putea ascunde indicii despre trecutul geologic al planetei noastre.
NASA compară această anomalie cu o „groapă în spațiu” – o zonă unde scutul protector al Pământului, câmpul magnetic, este slăbit, permițând particulelor solare de mare energie să bombardeze sateliții și Stația Spațială Internațională. Deși pentru viața de la sol impactul este minim, pentru tehnologia din orbită poate fi devastator: sistemele electronice se pot defecta, iar datele esențiale pot fi pierdute din cauza radiației solare.
O „cicatrice” în scutul protector al planetei
Ce anume cauzează această anomalie? Cercetătorii cred că vinovatul se află la mii de kilometri sub pământ, în nucleul topit al planetei, notează Earth. Un rezervor vast de rocă densă, cunoscut sub numele de Provincia africană cu viteză mare de forfecare redusă, pare să perturbe fluxul curenților de fier lichid, slăbind astfel câmpul magnetic terestru. Înclinarea axei magnetice a Pământului agravează acest efect, creând o „cicatrice invizibilă” în scutul nostru protector.
Dar fenomenul nu este static. Observațiile NASA sugerează că 'anomalia' Atlanticului de Sud se deplasează lent, ca o pată misterioasă care alunecă de-a lungul planetei. Și mai surprinzător, în 2020, cercetătorii au descoperit că aceasta pare să se divizeze în două regiuni distincte, fiecare cu propria zonă de intensitate magnetică minimă. Ce consecințe ar putea avea această fragmentare? Deocamdată, rămâne un mister.
Un fenomen străvechi cu implicații necunoscute
Dacă această anomalie reprezintă începutul unei inversări magnetice globale, un eveniment în care polii magnetici ai Pământului își schimbă locul, este încă neclar. Totuși, dovezile sugerează că SAA nu este o anomalie recentă. Un studiu din 2020 indică faptul că acest tip de perturbare ar putea exista de peste 11 milioane de ani, fiind un fenomen ciclic, nu un semnal al unei schimbări iminente.
Recent, în 2024, cercetătorii au descoperit că această anomalie influențează și aurorele boreale, afectând spectacolele de lumină care dansează pe cerul nordic. Pentru moment, NASA continuă să monitorizeze atent această „rană invizibilă” a Pământului, în speranța că răspunsurile vor veni din spațiu, dar și din adâncurile planetei noastre.
Comentează