Premium
Ziarul Financiar:
Pentru UniCredit, criza care a cuprins băncile italiene în vară s-ar putea prelungi în toamnă sau chiar mai mult timp, scrie Wall Street Journal.
Testele de rezistenţă realizate în iulie au indicat cea mai mare bancă a Italiei după active drept una dintre cele mai fragile bănci din Europa, aceasta eşuând în eforturile de a reacţiona la dobânzile ultramici şi un volum uriaş de credite neperformante.
De altfel, creditele neperformante reprezintă un risc sistemic pentru băncile europene, potrivit unui raport publicat recent de autorităţile europene.
“Problemele nesoluţionate legate de calitatea activelor şi nivelul constant ridicat al creditelor neperformante reprezintă un factor semnificativ generator de nesiguranţă în sectorul bancar european”, se arată în raportul autorităţilor, citat de Bloomberg.
Instituţii de supraveghere cum ar fi Banca Centrală Europeană trebuie să exercite presiuni sporite asupra băncilor în sensul reducerii NPL-urilor “într-un mod mai activ şi îndrăzneţ, se arată în raport.
Băncile europene au cel mai ridicat raport de credite rele din rândul ţărilor dezvoltate, iar progresele realizate în reducerea acestuia sunt lente.
Potrivit raportului citat de Bloomberg, 5,7% din volumul total de credite înregistrau restanţe în medie în primul trimestru, de peste trei ori procentul înregistrat în SUA sau Japonia.
Jean-Pierre Mustier, CEO-ul UniCredit, are acum în faţă o serie de alegeri dificile în condiţiile în care acesta pregăteşte un plan ambiţios de reclădire a finanţelor UniCredit: o acţiune agresivă de reducere a creditelor neperformante ale băncii, de 80 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din rândul băncilor europene, ar forţa banca să atragă capital de ordinul miliardelor de euro, în timp ce o vânzare de active ar putea-o ajuta să-şi întărească poziţia de capital, dar i-ar afecta profitul deja subţire.
În urma Brexitului, sistemul financiar european a devenit mai sensibil la şocuri. Investitorii urmăresc îndeaproape ce se întâmplă cu UniCredit, aceştia aşteptându-se ca soarta băncii să afecteze atât Italia, cât şi alte bănci de pe continent.
“Soluţionarea problemelor UniCredit este de o importantţă crucială pentru sistemul bancar al Italiei, pentru economia ţării şi pentru zona euro”, arată Fabio Caldato, de la Olympia Wealth Management.
Asemeni majorităţii rivalelor sale italiene, UniCredit s-a lovit de dubla provocare a dobânzilor ultrascăzute şi a unui deceniu de probleme economice în Italia, care au dus la acumularea rapidă de credite neperformante şi au lovit profiturile.
Timp de mai mulţi ani, banca a reacţionat prin majorarea treptată a comisioanelor, vânzarea de active şi reduceri de costuri, însă fără prea multe rezultate. În ultimii doi ani, comisioanele au urcat cu 2% până la 7,9 miliarde de euro pentru 2015, nereuşind să compenseze scăderea veniturilor nete din dobânzi cu 8% până la 12 miliarde de euro anul trecut.
Drept urmare, ţinta de profit net de 5,3 miliarde de euro în 2018 pare extrem de optimistă, profitul net pe anul trecut atingând doar 1,7 miliarde de euro. În acelaşi timp, banca a fost nevoită să reducă valoarea contabilă a unui volum de credite rele de 24 miliarde de euro în trei ani.
UniCredit şi-a demis CEO-ul în această primăvară, angajându-l pe Mustier în iunie.
Pe fondul unei scăderi cu peste 60% a valorii acţiunilor băncii de la începutul acestui an, Mustier a încercat să refacă încrederea investitorilor în iulie anunţând două tranzacţii imediat după preluarea conducerii băncii: vânzarea unor participaţii de 10% în două din diviziile sale de bază: brokerul online FinecoBank şi Bank Pekao din Polonia.
Totuşi, câteva săptămâni mai târziu, testele de stres au arătat că o criză ar lăsa banca cu rezerve de capital periculos de subţiri, de uşor peste 7%.
Digi24:
De-a lungul istoriei au fost extrase aproximativ 190.000 de tone de aur. Şi, cum acest metal preţios nu se degradează, întreaga cantitate continuă să existe sub o formă sau alta. Un studiu al University din Edinburgh arată că nu mai puţin de 7% din întreg aurul disponibil la nivel mondial este în gropile de gunoi şi în depozitele de deşeuri electronice.
Aurul nu este folosit doar pentru bijuterii şi lingouri. Computerele, telefoanele, tabletele şi telefoanele au aur în componenţă. Metalul are o conductibilitate bună şi nu este afectat de coroziune ca alte materiale. Industria IT a ajuns să joace astfel un rol important pe piaţa aurului. Din cele 330.000 de tone extrase anual, fabricile de electronice ajung să folosească 12%. Iar procentul ar putea creşte odată cu apariţia unui număr tot mai mare de dispozitive inteligente.
Dar, în acelaşi timp ar putea creşte şi cantitatea de aur din gropile de gunoi. Datele Consiliului Mondial al Aurului arată că din 2004 până în 2014, cantităţile recoltate au reprezentat între 26% şi 42% din piaţa mondială. Însă la fiecare zece grame de aur reciclat, nouă provin din topirea bijuteriilor şi a lingourilor şi doar un gram este recuperat din dispozitivele electronice.
Reciclarea aurului creşte şi scade în funcţie de cotaţiile internaţionale. Cu cât aurul este mai scump, cu atât creşte interesul pentru revalorificarea metalului. Dar chiar şi la un preţ bun reciclarea aurului din dispozitivele electronice este un proces care rentează puţin sau deloc.
Telefoanele mobile au în interior o cantitate atât de mică de aur încât valoarea sa poate fi mai mică decât cheltuielile reciclării. De aceea sunt căutate soluţii pentru proceduri mai ieftine şi mai eficiente de recuperare.
University din Edinburgh propune o tehnică asemănătoare cu cea folosită de mineri. Şi anume scufundarea deşeurilor electronice într-o soluţie acidă care dizolvă toate componentele metalice din componenţa unui dispozitiv electronic. Apoi, aurul este izolat şi revalorificat din acest reziduu.
Însă e greu de spus deocamdată care ar fi impactul acestei proceduri asupra mediului în condiţiile în care ar putea fi necesara folosirea unor cantităţi mari de soluţie acidă pentru topirea tuturor deşeurilor electronice.
Potrivit Consiliului Mondial al Aurului, până în 2025 vor exista la nivel mondial două milioane de tone de electronice în gropile de gunoi, toate având în componenţa lor cantităţi mai mici sau mai mari de aur şi alte materiale preţioase şi rare.
