Premium
Străbătând secolele, noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume, poveste de dragoste nemuritoare și amplă panoramă a istoriei umanității, a fost inaugurat de Paradisuri pierdute, semnalat la această rubrică în urmă cu doi ani.
În Poarta cerului, al doilea roman al ciclului, Schmitt reînvie complexa și strălucitoarea civilizație mesopotamiană.
În urmă cu doi ani semnalam la această rubrică minunata carte cu care Eric-Emmanuel Schmitt deschide amplul său ciclu romanesc „Străbătând secolele” – „Paradisuri pierdute”. Ți semnalam de la început imensa documentare a scriitorului francez, începând cu o oluitoare explicației a Potopului. În timpul glaciațiunii din Cuaternar, Marea Neagră a devenit un enorm lac cu apă dulce, suprafața ei aflându-se la mai mult de o sută de metri de malurile pe care, încet-încet a apărut o civilizație neolitică. În 1993, geologii marini William Ryan și Walter Firman, explorând adâncurile Mării Negre, au găsit nişte sedimente inex¬plicabile, care ar fi trebuit să se afle intr-un lac cu apă dulce, nu într-o mare cu apă sărată. Şase ani mai târziu, oceanograful Bob Ballard a descoperit o plajă, la o sută cincizeci de metri sub apă, cu cochilii pietrificare care aparțineau unor specii care trăiseră în apă dulce. Prin teste cu Carbon 14, ele au fost datate: şapte mii opt sute dc ani: în schimb, cele care, nu departe, presupuneau un mediu sărat, aveau doar şapte mii trei sute de ani. Se demonstra teoria conform căreia marea luase locul unui lac. Când era gla¬ciară s-a încheiat, încălzirea climei a provocat o importantă topire a gheţarilor, nivelul mărilor şi al oceanelor a crescut. încălzirea vremii cu patru grade a fost suficientă pentru a ridica nivelul apelor Mediteranei cu o sută treizeci de metri. Lacul era apărat de Mediterana, la sud, de actualele strâmtori Bosfor şi Dardanele care erau istmuri și care au cedat, sub presiunea valurilor, și milioane de kilometri cubi s-au revărsat o sută patruzeci de metri mai jos, peste lac şi câmpiile din jur şi mii de oameni s-au înecat. Rezultatul dezlănţuirii naturii a fost o mare mai puţin sărată, care se întinde pe o mie de kilometri de la vest la est şi şase sute de la nord la sud - Marea Neagră.
Pe acest teritoriu se desfășoară acțiunea romanui lui Eric-Emmanuel Schmitt, un ciclu romanesc care se arată a fi o poveste de dragoste nemuritoare, ce sfidează timpul, și totodată o amplă panoramă a istoriei umanității.
Titanicul proiect l-a frământat de la douăzeci și cinci de ani pe Eric Emmanuel Schmitt. La umbra celorlalte texte ale sale (romane, nuvele, teatru, eseuri), autorul a lucrat neobosit, adunând informații istorice, științifice, religioase, medicale, sociologice, filozofice, tehnice, lăsându și în același timp imaginația să modeleze personaje puternice, impresionante, de neuitat, de care se atașează ori cu care se identifică.
Ciclul romanesc început cu „Paradisuri păierdute”, despre sfârșitul neoliticului și Potopul, va mai avea alte șapte romane: Poarta cerului (Babelul și civilizația mesopotamiană); Soarele întunecat (Egiptul faraonilor și Moise); Lumina fericirii (Grecia secolului al IV lea î.Hr.); Cele două împărății (Roma și nașterea creștinismului); Mistificarea (Europa medievală și Ioana d’Arc); Timpul cuceririlor (Renașterea și descoperirea Americilor); Revoluții (Revoluții politice, industriale, tehnice).
A apărut între timp și în românește volumul al doilea, „Poarta cerului”, la fel de captivant, roman care își duce mai departe eroii, la fel de surprinzător. E vorba de „amintirile mesopotamiene”, apariția scrisului (cuineform) și ridicarea celebrei cetăți Babel. Cu același gen de trimiteri uimitoare la fel și del de cunosștințe din toate domeniile – arhitectură, irigații, lumea astrelor, scrierea etc.
Scriu editorii: „În vremuri biblice, în zgo¬motosul oraș Babel, unde un rege tiranic ar face orice pentru a-și vedea împlinit visul nebunesc – un turn care să ajungă la zei –, Noam, protagonistul acestei saga, descoperă, alături de noi prieteni, scrisul, arhitectura, astronomia și reîntâlnește vechi dușmani și aliați”.
„La fel ca eroul său, Schmitt își folosește toate resursele de creativitate pentru a ne transporta în trecut. Erudiția sa spectaculoasă se împletește cu dorința irezistibilă de a spune o poveste captivantă. Seriozitatea și ludicul dansează un vals în mai mulți timpi, unul pentru farsă și unul pentru dramă, unul pentru nebunie și unul pentru filozofie, unul pentru gândire și unul pentru sex. La începutul cărții, Noam se găsește într-un moment cu adevărat critic: prezentul.“ — Le Point
Eric-Emmanuel Schmitt – Poarta cerului. Vol II din Străbătând secolele. Traducere de Doru Mareș. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 524 pag.
