O echipă internațională de astrofizicieni propune o explicație proaspătă pentru unul dintre cele mai vechi semne de întrebare din studiul Căii Lactee: existența a două grupuri distincte de stele, separate prin compoziția lor chimică. Fenomenul, numit „bimodalitate chimică”, apare constant în regiunea din jurul Soarelui, unde stelele se împart în două categorii în funcție de nivelurile de fier și magneziu.
Deși cele două grupuri se suprapun ca metalicitate, ele formează secvențe diferite pe diagramele chimice, o structură care i-a pus pe gânduri pe astronomi. Pentru a înțelege originea acestei separări, cercetătorii au rulat simulări de mare rezoluție din proiectul Auriga, care modelează galaxii asemănătoare Căii Lactee într-un mediu cosmic virtual. Au analizat treizeci de galaxii simulate și au încercat să identifice procesele care pot genera astfel de tipare.
Matthew Orkney, autorul principal, explică faptul că scenariile posibile sunt variate, potrivit NASA Space News. Unele galaxii dezvoltă aceste două ramuri chimice după o perioadă intensă de formare a stelelor urmată de episoade mai calme. În alte cazuri, fluxurile de gaz din mediul galactic modifică progresiv compoziția stelelor nou formate.
Studiul pune la îndoială și ipoteza conform căreia divizarea ar fi fost produsă în principal de impactul cu o galaxie mai mică, Gaia Sausage Enceladus. Cercetările arată că o astfel de coliziune poate influența structura unei galaxii, dar nu este un factor obligatoriu. Mai important pare să fie aportul de gaz sărac în metale, care alimentează formarea unei a doua ramuri de stele.
Forma exactă a celor două secvențe depinde strâns de ritmul în care s-au format stelele de-a lungul istoriei galaxiei. Modelele pot fi testate mai bine odată cu noile date colectate de JWST și de misiunile care urmează să fie lansate. Cercetătorii spun că aceste observații vor ajuta la clarificarea modului în care evoluează galaxiile și la conturarea mai precisă a istoriei propriei noastre Căi Lactee.
Comentează