O retrospectivă dedicată artistei Niki de Saint Phalle va fi vernisată joi la Museum of Modern Art din New York (MoMA), propunând o perspectivă nouă asupra operei acestei pictoriţe şi sculptoriţe franco-americane, potrivit AFP, citat de AGERPRES.
Deşi şi-a petrecut mare parte din copilărie la New York, Niki de Saint Phalle, pe numele său adevărat, Catherine-Marie-Agnes Fal de Saint Phalle, nu a beneficiat până acum de o retrospectivă în metropola americană.
Născută în Franţa şi decedată în California în 2002, ''nu este considerată ca şi cum ar avea legătură cu acest oraş'', a explicat Ruba Katrib, curatoarea expoziţiei care va putea fi vizitată până pe 6 septembrie la PS1 MoMA, în cartierul newyorkez Queens. ''Se confundă lucrurile. Este văzută ca o artistă franceză după nume, dar şi pentru că a făcut carieră în special în Europa''.
O altă sursă de confuzie, Niki de Saint Phalle a rămas în memoria colectivă cu seria de creaţii ''nanas'', sculpturi ale unor femei cu forme generoase şi o pronunţată dimensiune ludică. Dacă aceste sculpturi se bucură acum de apreciere, opera sa - radicală, politică, diversă - a fost deseori prost primită de o parte a publicului.
''Unii le adoră, alţii le detestă sau sunt speriaţi de moarte. Toată lumea reacţionează'', era titlul unui articol din revista New York Magazine dedicat ''Paradis fantastique'', prima instalaţie importantă a artistei, realizată în 1967 şi expusă în Montreal, Buffalo şi apoi în Central Park.
O operă care ''rezonează''
Deşi ''Niki de Saint Phalle: Structures of Life'' evocă toate etapele carierei artistei, expoziţia pune accentul pe talentul de constructoare al artistei, ale cărei sculpturi din ce în ce mai impozante au sfârşit prin a deveni edificii de-a dreptul.
Apoteoza acestei frenezii cu parfum de gigantism rămâne ''Jardin des tarots'', aflată în Toscana (Italia), cel mai important proiect al carierei sale, care a necesitat 20 de ani de muncă.
Alcătuită din circa 22 de structuri inspirate din cărţile de tarot Marseille, unele dintre acestea locuibile şi măsurând până la 15 metri înălţime, instalaţia se întinde pe două hectare, în cadrul unui ansamblu care rivalizează cu parcul Guell, realizat de Antoni Gaudi la Barcelona şi care i-a servit drept sursă de inspiraţie.
Artista nu avea nicio pregătire în domeniul arhitectural sau în tehnicile de construcţie. Şeful său de şantier a fost un electrician italian, la fel de lipsit de experienţă ca şi ea.
Niki de Saint Phalle va realiza şi alte proiecte monumentale în diferite locuri din lume, în special ''Reve de l'oiseau'' (1968-1971), ansamblu construit pe o colină din departamentul francez Var, care marchează virajul dinspre sculptură către arhitectură.
Schiţe, fotografii, înregistrări video, expoziţia newyorkeză scoate în evidenţă geneza acestor proiecte îndrăzneţe, precum şi ''cantitatea de muncă, material, inovaţii şi soluţii pe care a trebuit să le găsească pentru a le putea duce la bun sfârşit'', a explicat Ruba Katrib.
''Această parte din opera sa e mai puţin cunoscută'', a subliniat curatoarea, ''întrucât sculpturile sale sunt cu adevărat asociate cu locul în care sunt instalate'', dintre care unele se află în zone izolate.
Principala ambiţie a expoziţiei este de a restitui publicului tânăr, care o cunoaşte puţin sau chiar deloc, o artistă ale cărei teme predilecte rămân pertinente şi în ziua de astăzi, fie că e vorba despre feminism, emancipare, universalitate sau artă ca vector al relaţiilor sociale.
Niki de Saint Phalle, a cărei copilărie a fost marcată de violenţă şi de incest, a ştiut ''să transforme durerea şi traumatismul în ceva vesel şi accesibil'', a mai spus Ruba Katrib.
Într-o lume marcată de pandemie, care a dus la decalarea expoziţiei cu un an, artista ''rezonează într-adevăr cu vremurile de astăzi''.
Comentează